Cei rămași și cei plecați de Parinoush Saniee – un altfel de roman
Cei rămași și cei plecați de Parinoush Saniee a fost o carte pe care am tot așteptat-o. Parinoush Saniee are câteva cărți deosebite. Tratează subiecte profunde, cu mult tact. Fiecare carte a ei mi-a ajuns la inimă. Îmi place cu cât calm abordează teme sensibile. Și de data aceasta, a ales un subiect actual, atât de dureros.
Vă recomand toate cărțile autoarei. Le puteți comanda de pe site-ul Libris, de la categoria Literatură universală.
Cei rămași și cei plecați de Parinoush Saniee – despre exodul migrației
Membrii unei familii nu ar trebui niciodată să fie despărțiți. Însă oamenii și-au dorit mereu liniște, pace și prosperitate. Așa se face că în timpul Revoluției Islamice din 1978-1979, multe familii s-au destrămat. Cei tineri și mai puternici, au părăsit țara în plin război și au migrat în America.
Dokhi este o adolescentă, rămasă fără părinți, în grija bunicilor. Ea face acum un drum lung pentru a revedea familia din America. Călătoria cu trenul este fascinantă, dar și obositoare. Nu știe cum va fi reîntâlnirea cu rudele. De o mare parte, nici nu își aduce aminte prea bine.
Cei rămași îi judecă pe cei plecați
Reîntâlnirea pe peronul gării este emoționantă. Se lasă cu multe lacrimi și emoții, dar și nume noi multe, greu de reținut. Sunt cazați într-o vilă albă pe plajă mării. Se împart cadouri și se servește mâncare tradițională. Amintirile îi fac să râdă. Iar de aici până la ceartă, e scurt drumul. Cei rămași ajung să îi critice pe cei plecați. Îi văd ca pe niște lași care și-au abondonat patria în vremuri grele. Cei plecați le reproșează celor rămași în țară că nu luptă suficient pentru liniștea patriei.
Reproșurile continuă și pe tema educației copiilor celor plecați. Cei rămași sunt revoltați că cei plecați uită de limba lor, de tradiții și de obiceiuri. Le reproșează că sunt prea libertini și nu pot accepta acest lucru.
De ce Dokhi cea tânără preferă să rămână în țara-mamă?
Cum să-ți abandonezi țara, poporul? Cum să uiți de tradiții, de rădăcini, de tot ce însemni TU? Războiul politic ar trebui să unească oamenii, nu să-i despartă. Însă uneori e mai ușor să fugi și să-ți vezi de binele tău, nu-i așa?
Membrii unei familii ar trebui să lupte să fie împreună tot timpul. Din păcate, unele mame ajung să-și vadă copiii când sunt deja maturi, la casele lor. Altele, mor fără a-și mai putea vedea copilul. Însă nu întotdeauna fuga în altă țară este soluția.
În caz de instabilitate politică în țară, ai alege să pleci într-o țară unde e liniște? Sau ai avea puterea de a rămâne și a lupta pentru patria ta?
Si eu am luat acum 2-3 saptamani cartea, am rasfoit-o putin, dar astept sa o devorez cap-coada intr-o seara. Cartea mea preferata ramane, in continuare, Cel care ma asteapta
Sincer nu m-a atras niciodata ideea plecarii, dar daca situatia ar fi foarte naspa….poate as pleca.
Dacă aș avea unde, aș pleca împreună cu copiii.
Pare tare interesantă cartea. O trec pe lista de dorințe.
Pare tare interesantă cartea. O trec pe lista de dorințe.
Mă faci tare curioasă în privința cărții. O voi căuta .
Întotdeauna gasesc carti interesante la tine! M-ai facut sa o adaug si pe aceasta pe wishlist. 😊
Cu siguranță aș rămâne în tara mea.
Sunt tipul patriotului, am luptat cum am putut, as mai face-o ori de câte ori va fi nevoie.
Mi-ar plăcea cartea, mai ales după cum ai prezentat-o.
Mulțumesc!
Eu sunt genul care merge unde imi e bine. Nu sunt mare patrioata, am fost mult timp plecata si mi-a placut sa calatoreac foarte mult
Ai prezentat foarte frumos cartea. Trist e ca se intampla si in zilele noastre acelasi lucru.Multe famili despartite din cauza banilor.
O sa citesc si eu cartea .
Stiu ce inseamna sa pleci… si sa te intorci dupa 10 ani. Foarte tare cartea!
Mi se pare o carte foarte interesantă, pe care o voi achiziționa data viitoare când plasez o comandă.
Am citit alte 2 carti ale autoarei și mi-au plăcut foarte mult. Asa ca și asta e de achiziționat!
Foarte interesantă e cartea! O adaug pe lista mea fiindcă mi-a stârnit curiozitatea.
spor la citit, pe mine ma cam sare randul, chiar interesanta imi pare cartea!
O alta lectura interesanta pe care o voi trece pe lista mea
N am auzit pana acum de ea dar imi place subiectul pe care il urmeaza.
Multe subiecte sensibile. Este o carte frumoasa 💖
Nu imi aduc aminte sa fi citit carti scrise de Parinoush Saniee. O sa tin cont de recomandarea ta!
Îmi plac romanele “altfel”. Mi-am trecut pe lista de “must” cartea recomandată de tine.
Mulțumesc!
Frumoasă recenzie!
O carte cu un subiect serios la care ar trebui sa ne gandim bine. Eu sunt de parere ca e bine sa lupti pentru patrie, chiar nu stiu ce as face la moment de rascruce. Singur in niciun caz nu as pleca! O sa retin recomandarea ta. 😘
Cred ca as alege sa plec, razboiul nu aduce nimic bun, multumim pentru recomandarea ta.
Pare interesantă cartea… eu am ales deja sa plec…nu sunt extrem de mândra de alegerea acesta, însă timpul m-a împins spre acesta decizie ..
Nu cred ca e vorba de lasitate cand e vorba sa parasim tara…si eu am ales sa plec din Romania, satula de circuitul inchis de care m-am lovit in tara.
Pff, nici nu vreau sa ma gândesc ca as putea fi pusa vreodată in fata unei asemenea alegeri… 😔 Interesanta cartea, nu ar face parte din alegerile mele uzuale.
De la Parinoush Saniee am citit doar Tatal celuilalt copil si mi-a placut destul de mult stilul, deci nu as spunea nu unei alte carti de-ale sale.
Hmmm… interesanta intrebare. Cred ca fiecare se gandeste in primul rand la el si familia lui, inainte de a se gandi la tara lui. E dureros adevarul, dar asta e situatia. Cat despre carte, am pus-o pe lista.
Ce carte interesanta. Subiectul e chiar de actualitate si foarte discutat. Cu siguranta merita citita.
Subiectul cartii este unul extrem de actual, care se transmite la nivel psihogenealogic din generație în generație, prin ADN. Reproșul este o “boala” (sigur, impropriu spus, mai mult un obicei dăunător care poate fi, desigur, somatizat și transformat apoi în dureri și chiar cancere) datorata incapacității de a comunica eficient propriile frustrări la momentul potrivit. Într-o situație atât de grea precum cea trăită de personaje era oarecum firesc ca ea sa iasă la suprafață. Când te prinzi de propria poveste și nu ai capacitatea de a vrea măcar sa vezi perspectiva celuilalt (ca aici este vorba despre o alegere voluntara, conștientă, oricât ne-ar plăcea noua sa dam vina pe subconștient sau, și mai rău, pe inconștient), atunci tot ce ai mai bun este reproșul.
Nu citesc în general beletristica. Mi se pare un fel de “moartea pasiunii”. Prin prisma meseriei trăiesc și asist zilnic la atât de multe drame încât ultimul lucru pe care îl mai vreau când ajung acasă sunt poveștile altora de viata 😅. Prefer lecturile de specialitate tocmai pentru ca îmi oferă ocazia de a învata ceva… Dar uite cum de fata aceasta, citind recenzia ta, am realizat ca ma înșel amarnic. Și din beletristica putem sa învățăm atât de multe… Mai ales despre noi înșine.
Putem sa ne atasam de personaje și sa le imitam comportamentul, sau putem sa învățăm din greșelile personajelor și sa ne adresam mai multe întrebări cu privire la oamenii și situațiile din viata noastră. Beletristica aparent chiar ne ajuta sa păstrăm o perspectiva obiectiva și neutra (practicata cu succes și în terapie) și sa vedem unde greșim și noi și cum am acționa noi dacă ne-am afla în afara situației și am observa tot teatrul ca pe un eveniment neutru, independent de emoțiile noastre subiective.
Mulțumesc pentru ocazia de a-ți reciti, de data aceasta cu mai mare atenție, recenzia. Uneori am mai mult timp la dispoziție pentru a comenta, alteori mai puțin. Dar sa știi ca și când am mai puțin, admir și apreciez munca ta în egala măsură 🤗.
Nu stiu ce as alege, insa cartea chiar mi-a starnit interesul.
Sunt tare curioasa de acest roman. Chiar îl am de ceva timp pe lista de dorințe. 🥰