Starea de slăbire se datorește, în general, unui aport caloric global insuficient al rației, dublat de cele mai multe ori, de o carență proteică. Dacă această stare se prelungește, cu timpul se instalează denutriția, o adevărată stare de boală, care poate fi recunoscută după următoarele caracteristici: astenie, insuficiență funcțională digestivă, circulatorie, endocrină – toate la un loc făcând organismul din ce în ce mai fragil, în raport cu factorii de mediu, inclusiv cei infecțioși; la acestă stare se ajunge direct fie prin reducerea rației, fie printr-o creștere a pierderilor organismului.
Există și o denutriție secundară care nu este legată direct de factorii enumerați, ci este determinată de diverse boli febrile, de dereglări ale activității tiroidiene, de diabet, boli postchirurgicale, unele boli nervoase, de alcoolism. În funcție de aceste situații, tratamentul va fi cel al ”cauzei”, al corectării factorului determinant al denutriției. Oricare ar fi însă acest factor, regimul alimentar va constitui fondul tratamentului și controlul eficienței acestuia, cântarul. De aceea, orice persoană este obligată să-și măsoare greutatea din 3 în 3 luni. Femeile, pentru a-și menține nu numai sănătatea, dar și estetica, sunt obligate să facă lucrul acesta și mai des.
Una din marile taine ale frumuseții, în sensul unui corp frumos, este atingerea greutății ”ideale” în jur de 25-30 de ani și păstrarea acestei greutăți, fără salturi în plus sau în minus, până la bătrânețe. Salturile în greutate sunt un bun prieten al mușchilor căzuți, al vergeturilor și al ridurilor de sub ochi și din jurul gurii. De aceea, cu aceeași grijă cu care trebuie combătută cât mai timpuriu ”îngrășarea” , trebuie să ne ferim și de slăbire, supraveghindu-ne alimentația. O persoană care slăbește aparent fără motiv evident de ordin alimentar, trebuie să se adreseze medicului. El va găsi cauza și o va trata înainte ca, pe lânga așa-numită ”debilitate generală” care, în ultima instanță, nu este decât expresia unei carențe alimentare, să apară boli grave, printre care, în primul rând, tuberculoza.
Denutriția poate fi generată în unele cazuri, de nerecunoașterea principiilor unei alimentații raționale, cât și de prejudecățile sau ideile eronate în materie de hrană.
Tratamentul – atât al denutriției, cât și al stărilor de slăbire – constă în realimentarea bolnavilor, exceptând cazurile de denutriție secundară care vor fi tratate atât medical, cât și prin dietă. Realimentarea denutrițului, nu face obiectul articolului nostru, în schimb pe unele femei prea slabe le interesează cum trebuie să mănânce ca să-și împlinească formele cerute de o siluetă grațioasă, inclusiv un plus de elan pentru viață.
Ca regulă generală, femeia care se simte permanent obosită și a slăbit, cu toate că mănâncă normal și nu are o muncă fizică extenuantă, trebuie să-și reconsidere regimul de odihnă și cel alimentar. Hrana pe o zi trebuie socotită în așa fel încât să cuprindă cantități suficiente de alimente și de o calitate corespunzătoare. Un accent special se va pune pe asigurarea în rație a proteinelor de proveniență animală, singurele în stare să refacă uzura țesuturilor (uzură todeauna nerecuperată în stările de slăbire avansată), să acopere așa-numitul rol plastic, deoarece ca structură chimică ele sunt singurele asemănătoare cu țesuturile omului, posedă deci toate componentele necesare refacerii acestora. Din punct de vedere caloric, o rație poate fi acoperită cantitativ numai din glucide (pâine, făinoase, fructe) și din grăsimi, dar dezechilibrul produs în organism de către o rație insuficient dozată în proteine duce, cu timpul, la denutriție. Recuperarea denutrițului nu înseamnă îngrășarea lui, ci refacerea tuturor țesuturilor și a organelor și la aceasta contribuie proteinele.
În stările de slăbire și cantitatea de glucide va fi sporită în rație. Dar dulciurile și cantitatea de glucide va fi sporită în rație. Dar dulciurile concentrate, gem, bomboane, siropuri, luate mai ales înainte de masă, taie pofta de mâncare. De aceea ele trebuie evitate. Făinoasele sub formă de budinci , aluaturi, gogoșile, clătitele, sufleurile, pâinea cu unt favorizează sporul în greutate.
