Spectacol Vis – Dan Puric – One man show – 13 februarie – Cluj-Napoca

Ironic la adresa unei societăți mecaniciste, care uită de Dumnezeu și care își făurește o nouă valoare supremă din bani, faimă și putere, cu tot ce această societate are mai imbecil și mai stereotipic, primele acte ale Visului abundă de comic, însă într-un fel mai temperat și mai satiric, pe alocuri, decât o piesă ca, de exemplu, Toujours l’amour.

Improvizația își face și ea simțit cuvântul, între acte, când Puric “face bășcălie” de spectatorii care au impresia că s-a terminat spectacolul și se ridică aplaudând frenetic, parcă ușurați ca în curând vor pleca acasă. Într-un act de un comic savuros, actorul încearcă parcă să aducă pe scenă adevăratul său Eu, care se ascunde în spatele panoului, timid și timorat, speriat de atenția care i se acordă. Actorul e modest și arată că nu el trebuie aplaudat, ci acel creator care nu vrea să se afișeze și să primească laude și omagii. Îl trage, încearcă să-l prindă și să-l aducă pe scenă pentru a primi aplauzele meritate, actorul rămânând să fie o simplă carcasă interpretativă.

După aceste acte care se desfășoară pe mai mult de două treimi din piesă, rămâi cu impresia puternică a unui portret al cenzurii spiritului și al goliciunii umane dintr-o societate care își rătăcește valorile. Un hoț evadează succesiv dintr-o celulă, doar pentru a se găsi închis într-o altă, totul desfășurându-se într-o lumină roșie puternică, tristă și înfricoșătoare. Se lovește cu capul de pereți, trage de bare, fuge de nebun și rămâne captiv. Într-o continuă febrilitate, scena crescând în intensitate, care pare aproape apocaliptică și la care râsetele încetează pentru prima oară, se termină după ce zidurile celulei se strâmtorează, hoțul încercând în zadar să le oprească și să scape din închisoarea tot mai strâmtă. Urmează un act liniștit, care se apropie de ispășire, dar care încă nu o atinge. În penumbra scenei luminate numai de o singură sursă caldă, gălbuie, Puric e în umbră, doar mâinile fiindu-i scoase în evidență, ca două ființe efemere de un alb imaculat. Serenitatea se coboară… mâinile se urmăresc, se iubesc, se bat, se joacă și una dintre ele moare. Cealaltă rămâne singură și nealintată, disperată de a-și găsi un sprijin. Picături de transpirație cad de pe fruntea actorului, complet imobil, asupra mâinii care se zbate în singurătate.

Deznodământul eliberator se dezvăluie pe scenă. Pe fundalul crescendo al Adagio-ului lui Albinoni, sublimul scenei te emoționează până la lacrimi. Un Puric imobil, dar în același timp rotindu-se de parcă ar sta prins într-un singur loc fix (acela despre care vorbea Arhimedes) și pământul s-ar mișca în jurul său, apare, luminat multicolor, ținând mâinile în mudra specifică unui Iisus mântuitor. Această imagine descinde parcă din cer asupra sălii, urmată de altele pe care e greu să le mai ții minte, după șocul inițial. Transa e completă. Tot ce poți descifra e salvarea pe care o resimți dintr-o dată coborâtă asupra ta. Dumnezeu, singura speranță, libertatea absolută ințeleasă, e o prezență cu mult mai palpabilă decât ar putea fi la orice slujbă de duminică într-o biserică. Parcă înălțarea s-ar rejuca în fața ochilor tăi. Viorile și orgile ating un final paroxistic, în același timp cu corpul actorului și cu semnificația piesei. Catharsis-ul este realizat.

Biletele sunt disponibile la Opera Maghiară,  Agenţia Teatrală (orar 11 – 17) şi la Casa de Cultură a Studenţilor (orar 10-19).

Preţul unui bilet variază în funcţie de categorie:

Categoria I: 70 lei.

Categoria II: 60 lei.

Spectacolul va avea loc la Opera Maghiară din Cluj – Napoca, luni, 13 februarie, ora 19!

Ne vedem acolo!