Adolescenţa este perioada în care se formează conştiinţa şi conduita morală, judecata morală, în care se pun probleme morale autentice – cu multe implicaţii (atitudinea faţă de oameni, faţă de sexul opus, faţă de problemele sociale, faţă de sine însuşi, faţă de profesie etc.), acum se produce maturitatea şi stabilitatea afectivă.
Adolescentii trebuie să aibă o idee clară despre bine şi rău şi simţul responsabilităţii pentru faptele lor. În peroada aceasta, adolescentul are încă nevoie de îndrumarea şi sfaturile părinţilor, dar mai ales, are nevoie să simtă şi să îşi asume consecinţele faptelor sale, ceea ce este bine şi rău.
Pe parcurs, odată cu maturizarea fiecăruia ajungând la perioada adultă tânără, se produc modificări în abordarea problemelor morale, au o experienţă de viaţă bogată, observându-se o centrare pe drumul ales în viaţă , nivelul de dezvoltare cognitivă fiind altul decât în adolescenţă, asta făcând ca înţelegerea regulilor morale şi a convenţiilor sociale să difere de la o perioadă la alta (adolescenţa/adulţii tineri).
Adolescentul devine conştient că există o coerenţă a evoluţiei vieţii sociale şi este interesat tot mai profund de aceasta.
Se produce o intensă socializare a aspiraţiilor, aspectelor vocaţionale, care implică un anume nivel de dezvoltare atins de judecata morală.
Adolescentul este atent şi critic si analizează lumea valorilor si raportarea lor la evenimentele vieţii de fiecare zi, îsi pune probleme morale complexe, se centrează pe conflictul dintre dependenţă şi cerinţele independenţei, este impregnat de absorbţia realizată în mediul de cultură al socio-tipului de provenienţă .
