Proverbe turceşti – Cine nu respectă proverbele, să meargă în pustiu.

proverbeExpresii concentrate, cu caracter general, ale unor adevăruri izvorâte din experienţa de viaţă a oamenilor, proverbele sunt o specie a literaturii orale întâlnită la toate popoarele lumii.

Ca vechime, prin însăşi natura lor, proverbele duc cu gândul către epoci îndepărtate când omul, atent la fenomenele înconjurătoare, la relaţiile lui cu natura şi cu semenii, a sintetizat în formule gnomice observeţii ce i se relevau prin repetabilitate. Astfel nu era greu de reţinut că „Bivoliţa-i neagră, dar dă lapte alb.” ori „Sacul gol nu stă drept.”

Ceea ce dă, însă, specificitatea proverbelor este tocmai faptul că observaţiil de acest tip nu sunt şi nu rămân simple constatări ale realităţii care le-a generat. Pentru ca o constatare de genul celor de mai sus să devină proverb, e necesară desprinderea sa din contextul care a generat-o şi investirea cu capacitatea de a fi aplicată altor situaţii similare, în datele lor esenţiale, celei iniţiale.

Expresia ”Orice noapte are şi zi” nu ar fi socotită proverb dacă s-ar referi stricto senso la succesiunea nopţilor şi zilelor; ea este proverb în măsura în care poate fi aplicată situaţiilor când cineva, aflat în dificultate, în lipsuri, îşi manifestă speranţa că va avea parte de fericire.

Amăgire

  • Aşteaptă plăcintă de la cel care vine de la moară.
  • Calul nu vine la traista goală.
  • Cu ce te ocupi, aceea visezi.
  • Dacă bogatul se scarpină în coapsă, nevoiaşul crede că îi va da bani.
  • Îţi zic „darnic” – rămâi fără avuţie; îţi zic „erou” – te lasă fără viaţă.
  • Doar tăind pepenele, nu-ţi astâmpări setea.
  • Lemnarul vede numai trunchiuri de viţă de vie, iar cerşetorul polonice.
  • Nu orice-i alb este zăpadă.
  • Pe marmură nu creşte păr.
  • Vai şi-amar de soarta sărmanului, de n-ar fi visele şi iluziile.
  • Visul este o avuţie pentru cei care n-au nicio ocupaţie.
  • Vorbind de miere nu simţi dulce.n gură.

Aparenţe

  • Albul are nume, iar negrul gust.
  • Aşează-te grav să te cred bey/domn.
  • Faţa cerşetorului e neagră, traista – plină.
  • La vacă priveşte coarnele, iar la fată – faţa.
  • Nu e şoarece , dar găureşte sacii.
  • Nu-l întreba cine e, se vede după vorbă.
  • Nu orice piatră sparge capul.
  • Nu te uita că hornul este strâmb, vezi dacă fumul iese drept.
  • Nu te uita la opinci, uită-te la suflet.
  • Piatra de la care nu te aştepţi îţi sparge capul.
  • Puiul de pasăre are pliscul mare.
  • Să nu te înşele aparenţele.

Avariţie

  • Cine se scumpeşte la unt, mănâncă plăcintă uscată.
  • Găseşti zăpadă la loc ferit şi bani la zgârcit.
  • La alţii să mâncăm, să bem, la noi să ne distrăm.
  • Oţetul gratis este mai dulce decât mierea.
  • Nu te uita că miroase sau curge; uită-te dacă intră în sac.

Avuţie – Bani

  • Ai bani, toţi se-ndatorează; nu ai – drumul se strâmtează.
  • A înţeles că banii sunt argint.
  • Are mulţi bani, dar minte puţină.
  • Aurul căzut în noroi nu-şi pierde valoarea.
  • Aurul nu prinde rugină.
  • Averile lumeşti rămân pe lume.
  • Banu te învaţă să gândeşti, iar îngheţul să mergi.
  • Bogăţia ascunde tristeţea.
  • Bogăţia-i pentru om şi prieten ţi duşman.
  • Frumosul şi bogatul au căutare.
  • Nici să nu te încrezi în bogăţie, dar nici să nu îţi pese că nu ai.
  • Prin bogăţie omul nu se face om.

De luat aminte!

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read previous post:
Transformarea din adolescent în tânăr adult

Adolescenţa este perioada în care se formează conştiinţa şi conduita morală, judecata morală, în care se pun probleme morale autentice...

Close