Proverbe turcești pline de înțelepciune
Eterogenia surselor şi stabilitatea formulelor pot să ofere o explicaţie a caracterului quasi-universal al proverbelor. Un mare număr de proverbe româneşti pot fi regăsite în forme identice nu numai la popoarele romanice sau slave, dar similitudini depistăm, fără niciun efort, chiar în antologia de faţă, între proverbele româneşti şi cele turceşti, după cum am găsi, neîndoielnic, dacă ne-am raporta la sfere de cultură chiar îndepărtate.
Comunitatea unor proverbe nu se poate explica, unilateral, doar prin sursele lor lor comune. Se cunosc azi mii de proverbe cu existenţă identică sau foarte apropiate la multe popoare. Totuşi nici pentru jumătate din ele nu s-ar putea găsi texte care să le conţină şi să explice o circulaţie atât de largă.
Similaritatea, comunitatea proverbelor s-ar explica mai degrabă prin condiţiile asemănătoare de viaţă ale diferitelor popoare, pe o anumită treaptă de dezvoltare socială, care au generat un mod apropiat de a gândi şi de a exprima anumite realităţi, experienţa general umană condensându-se în formule de largă circulaţie.
Nu o dată cititorul acestei antologii va fi frapat de suprapunerea semantică şi identitatea de formă ce caracterizează unele proverbe turceşti în raport cu cele româneşti. Sigur, în cazul de faţă, nu sunt excluse anumite schimburi, împrumuturi facilitate de condiţiile istorice. Dar oricum ponderea acestora este infinit mai redusă în raport cu proverbele despre care putem spune că au o circulaţie universală.
Datorii – împrumuturi
• Bineţe am dat, datorie – am căpătat.
• Cine se teme de datorii nu-şi deschide larg porţile.
• Cu vorba nu achiţi datoria.
• Dator sunt eu, ce grijă mai ai tu?
• Drumul se termină mergând, datoriile – plătind.
Dărnicie – Daruri
• Ce dă cu o mână, ia cu cealaltă.
• Cel ce dă puţin dă din inimă; cel ce dă mult dă din avuţie.
• Dacă vrei să iei, obişnuieşte-te să dai.
• Mâna care dă este mai bună decât cea care ia.
• Nimeni nu taie mâna care dă.
Defecte fizice
• A căzut tichia, s-a descoperit chelia.
• A orice semănă, numai a om nu.
• Cămilei i-au spus că are gâtul strâmb şi ea răspunse: “Ce aţi văzut drept la mine?”
• De s-ar pricepe chelul la leacuri, pe capul său le-ar folosi.
• Orbul crede în ceea ce ţine în mână.
• Orbul n-are nevoie de oglindă.
• Orbul nu vede – simte; surdul nu aude – le potriveşte.
• Orbului nu i se vorbeşte de culori.
• Urlă ca un orb care şi-a pierdut băţul.
Demnitate – Supunere
• Cine zice aman (iertare) scapă de sabie.
• În fiecare inimă doarme un leu.
• Mai bine stai flămând decât să te înveţi la cerşit.
• Nu linge ce ai scuipat.
• Omul începe să trăiască după ce îşi recapătă libertatea.
• Sparge-mi capul, nu mă jigni!
• Unui om decât să-i iasă nume rău, mai bine să-i iasă sufletul.
Discreţie
• Ce dă mâna dreaptă să nu vadă cea stângă.
• Cratiţa fiecăruia fierbe acoperit.
• Dă-ţi capul, nu da secretul.
• Ochiul stâng nu are încredere în cel drept.
Dragoste
• Calul şi soţia nu se împrumută.
• Ce-i mai dulce, câştigul sau iubita?
• Cine e departe de ochi este departe şi de inimă.
• Cu plânsul nu câştigi iubire.
• Diferenţa între îndrăgostit şi nebun: primul nu râde, al doilea nu plânge.
• Dragostea este un ocean; cel care nu ştie să înoate în el se îneacă.
• Dragostea te face să plângi, iar durerea să vorbeşti.
• Iubirea nu acceptă totdeauna reciprocitatea.
• Iubirea trece, devine joc, după aceea-i ca un şarpe care are limbi de foc.
• Maimuţa îşi omoară puiul iubindu-l.
• Nu te îndrăgosti de cel căsătorit, merge acasă şi te uită.
Dreptate
• Cine cade pentru dreptate se scoală repede.
• Cine strică o casă n-are parte de casă.
• Chiar de-i lemnul strâmb, focul tot drept este.
• Cuvântul drept opreşte apele curgătoare, vorba dulce deschide porţile de fier.
• Dacă bine s-ar plăti cu bine, boul bătrân n-ar avea parte de cuţit.
• Orice noapte are şi zi.
• Să stăm strâmb şi să judecăm drept.
Educaţie
• Bătaia vine din rai.
• Cine nu-şi bat fiica, îşi bate genunchii.
• Cu copiii nu se glumeşte.
• Nu din orice loc săpat iese apă.
• Nu faci din cioară privighetoare.
• Nu-l certa mult că se face obraznic, nu-l încuia că devine hoţ.
• Omul needucat este ca un corp fără suflet.
• Picătură cu picătură se face lac.
• Timpul este cel mai bun educator.
Familie
• Bărbatul e torent, femeia – lac.
• Cu rudele să mănânci, să bei, dar la afaceri să nu le iei.
• Cuţitul nu-şi taie teaca.
• Dacă-ţi iubeşti copilul, iubeşte-l în leagăn; dacă-ţi iubeşti soţul, iubeşte-l în pat.
• Dacă soacra s-ar face un ghem de aţă de bumbac şi-ar cădea din raft, ar sparge capul noră-si.
• Fata mea, ţie îţi spun, pricepe tu, noră!
• Nu ajungi savant cu ceea ce ştie tatăl tău.
• Puiul lovit de mamă nu plânge.
• Tatăl a dat în dar fiului o vie, iar acesta n-a putut să-i dea un ciorchine de struguri.
• Un tată are grijă de nouă copii; nouă copii nu au grijă de un tată.
Făţărnicie
• Cămila nu-şi vede propria-i cocoaşă.
• Dansează după cum îi cântă.
• Pe dinafară mătase fină, pe dinăuntru – tărâţă de făină.
• Pisica spune că-i spurcată carnea la care nu poate să ajungă.
• Sinceritatea şi făţărnicia nu pot sta la un loc.
Foame
• Cine a fost muşcat de şarpe tot a adormit, dar flămândul – ba.
• Câinele flămând nu turbează.
• E bună mierea cu smântână, dar nu pentru orice buzunar.
• Flămândul îşi bagă mâinile şi în jar.
• Flămândul nu adoarme nici dacă îl înveleşti cu zece plăpumi.
• Flămândului i se satură burta, însă nu i se satură ochii.
• Foamea-l scoate pe lup din pădure.
• Joaca nu ţine de foame.
• Mai bine mori sătul, decât să trăieşti flămând.
• Mâncarea cea mai bună este cea pe care o ai.
• Para mănânc-o curăţată, iar merele nenumărate.
• Sătulul nu ştie de necazul flămândului.
Frică
• Cine se frige cu lapte suflă şi-n iaurt.
• Cine se teme de moarte, moare de frică.
• Cine se teme de pagubă, nu are câştig.
• Frica te face să treci muntele.
• În ochiul ferit nu intră scame.
• Un singur fricos strică o armată.
