Acesta este unul dintre filmele care mi-a fost recomandat cu ceva vreme în urmă, dar până acum nu am avut timp să-l văd.
Deşi începutul mi s-a părut puţin straniu, culorile atât de triste şi de sumbre, iar muzica te înfioară.
Înainte să văd filmul, nu am citit nicio cronică despre el, nu am văzut nici trailer-ul.
Într-o societate post-apocaliptică, un vagabond, Eli, rătăceşte spre vest, pornind din America de Nord, timp de 30 de ani. El îşi găseşte consolarea într-o carte unică, pe care o poartă cu el şi o pazeşte îndeaproape. Eli supravieţuieşte vânând animale mici, caută bunuri de care se poate folosi în case abandonate şi maşini distruse, bunuri pe care le vinde pentru a-şi procura apă şi provizii. El parcurge mare parte din acest drum pe jos şi desculţ. Când ajunge într-un sat condus de un mafiot puternic, Carnegie, acesta îi oferă lui Eli un loc în banda lui. Carnegie a fost impresionat de abilităţile şi modul lui Eli de a se lupta. Carnegie o trimite pe Solara, fiica iubitei lui, Claudia, să-şi petreacă noaptea cu Eli, poate aşa îl va convinge să rămână. Încă o dată Eli se dovedeşte un om bun cu suflet mare, refuză avansurile fetei şi o învăţa să se roage. Solara vede cartea lui Eli şi îi destăinuie acest lucru lui Carnegie încercând astfel să o scape pe mama ei din mâinile lui. Carnegie pleacă împreună cu oamenii săi după Eli, să pună mâna pe carte, fiind convins că atunci când va avea cartea, îi va supune pe toti şi toţi vor asculta de el. Eli se dovedeşte un formidabil luptător atunci când trebuie să protejeze cartea.
Pe mine faza cu şamponul m-a pus puţin pe gânduri, şi aşa cum zicea şi Eli, era ovreme când aveam prea mult şi prea multe şi oamenii nu au ştiut să aprecieze!
Am gasit intamplator acest blog cautand altceva, dar pentru ca tocmai aseara am vazut filmul “The Book of Eli” si mi-a placut, m-am gandit sa las un comentariu. Sincer, nu am stiut de el pana aseara, dar pentru ca mi l-a recomandat un coleg si mi s-a parut interesant titlul, l-am vizionat.
Nu am citit inca nici un comentariu despre film, dar mi se pare fantastic. Trebuie sa fii foarte ignorant sa crezi ca scenariul filmului nu poate fii unul real. Pana la urma, cine ne poate garanta ca viitorul nu va arata ceva asemanator?! Si atunci cu ce ramanem? Ce mai are atunci valoare? Oare cand vom inceta sa ne amagim singuri, complacandu-ne in lucruri atat de instabile, ca cele pe care noi le numim “realitati”? Trebuie sa existe ceva pe care sa te poti baza, ceva care nu-si pierde valoarea, indiferent de circumstante sau de trecerea timpului. Filozofii zilelor noastre ne spun mereu ca totul este relativ, ca nimic are valoare intrinseca. Daca au dreptate, atunci nu mai este nici o speranta! Atunci totul este pierdut, deja de acum! Inseamna ca traim exact ca niste paraziti, care se inmultesc acolo unde gasesc hrana. Oare doar atat sa valoram?
Cred ca este este timpul sa cautam lucrurile cu adevarat valoroase. Si cred ca Cartea lui Eli ne-ar putea fi de ajutor. Si nu ma refer la film, ci la carte. Dar, acum sincer, cine mai crede azi intr-o carte veche de mii de ani? Daca supravietuirea omului pe pamant depinde doar de el insusi, atunci nici o carte nu-l mai poate ajuta. Mai ales una care il critica, ii arata defectele! …Nu?
Sau… totusi?