Un nou spectacol de excepţie la Cluj!
Vom avea ocazia să revedem piesa de teatru „Sinucigaşul”, după piesa lui Nikolai Erdman, în regia lui Felix Alexa şi cu Dan Puric în rolul principal, spectacol ce va avea loc in 21 februarie la Teatrul Naţional din Cluj-Napoca, la ora 19.
Nikolai Erdman scriitorul care n-a fost lăsat să crească
Nikolai Robertovici Erdman s-a născut la Moscova într-o familie de nemţi din ţările baltice, în ziua de 16 noiembrie 1900, nu în 1902, aşa cum susţin practic toate dicţionarele şi enciclopediile. La 25 de ani, Erdman cunoaşte gloria. Călătoreşte în Germania şi Italia. Scrie în paralel scenarii de film, activitate pe care o va desfăşura toata viaţa. În anul 1928, încheie un acord cu Meyerhold prin care se obligă să scrie o nouă piesă: Sinucigaşul.
Sinucigaşul
Stanislavski nu exprima decât o parte din gândurile sale când îi scria lui Stalin că, după părerea lui, în Sinucigaşul „Erdman a reuşit să aducă la zi diversele manifestări şi rădăcini ale spiritului mic-burghez care se opune construirii ţării noastre.”
Sinucigaşul lui Erdman este o satiră foarte abstractă. Aceste este motivul pentru care multe replici nu exprimă natura personajelor care sunt puse să le rostească, şi pot fi percepute cu dublu sens.
Criticul Vişnevski are dreptate când spune că personajele sunt vii. Şi cine spune viu, spune divers. Dar gândirea totalitară nu acceptă această trăsăstură artistică: pentru acest tip de gândire, nu există decât eroul pozitiv sau duşmanul. Cele două tipuri au un discurs fără „dublu sens”. În piesele lui Erdman, nu există un singur personaj exemplar şi, din contră, niciun personaj care să poată fi condamnat fără drept de apel. Pe lângă prostia generalizată, vom găsi şi trăsături neplăcute de caracter pe care Erdman le scoate la iveală, oportunismul, lubricitatea, laşitatea, egoismul, delaţiunea, versatilitatea, cruzimea. Toate aceste defecte sunt omeneşti. Erdman a fost redescoperit în Rusia de către cronicarul Leonid Velehov, care spuna în articolul său „Reîntoarcerea râsului amar” : „Nu, Erdman nu era simplist şi naiv, şi cu atâta mai puţin josnic sau lipsit de principii pentru a-şi bate joc de aceşti oameni. Ceea ce demasca şi ridiculiza, de fapt, autorul piesei, era sistemul fără suflet represiv şi birocratic care domnea în acel stat şi care măsura calităţile omeneşti printr-o bucată de hârtie. Reprezentanţii acelui sistem nu erau arătaţi pe scenă, dar erau prezenţi, deşi invizibili, ca şi când, căţăraţi cu cizmele lor pe umerii şi capetele personajelor, le făceau pe acestea să se încovoaie până la pământ, le obligau să se umilească şi să se contorsioneze în căutarea unei izbăviri care nu exista.”
Spectatorii din 1925 au perceput spectacolul ca pe „o satiră la adresa lui Stalin şi a clicii sale”.
Ceea ce spune Sinucigaşul, atât personajul cât şi piesa, este că omul are motive întemeiate pentru a-şi pune capăt zilelor. Iar vecinul său încearcă să-l determine să revină asupra acestei decizii spunându-i că „viaţa e minunată” „în secolul electricităţii”. Acesta îi răspunde: „Am citit şi eu asta. În Pravda. Dar credeam c-or să dea o dezminţire.” Această „viaţă minunată” nu lasă nicio ţansă bieţilor oameni al căror militanism se reduce în cele din urmă la revedendicarea dreptului, minuscul de a spune că „e greu să trăieşti”, deoarece aceste cuvinte, odată rostite, fac viaţa mai uşoară. Dar este imposibil să nu subscrii la ceea ce spune Podsekalnikov atunci când revendică dreptul la şoaptă. „Vă implor, daţi-ne voie să spunem cât de greu o ducem. Măcar aşa, în şoaptă: „Ce greu o ducem” Tovarăşi, vă rog în numele a milioane de oameni: daţi-ne dreptul la şoaptă. Ne vom trăi întreaga viaţă în şoaptă.”
Nici măcar acest drept nu a supravieţuit…
Tema pe care o vom regăsi în cele două piese ale lui Erdman este „Trebui să trăim?” Ultimele cuvinte din Sinucigaşul răspund într-o manieră brutală „Viaţa n-are sens.” şi pentru că niciun tribunal nu te poate condamna la viaţă, moartea voluntară devine singurul răspuns satisfăcător.
Ideea din Sinucigaşul era inacceptabilă în acele vremuri. Piesa a fost scrisă înainte de sinuciderea lui Maiakovski, şi nu putem să nu luăm în considerare cuvintele adresate soţiei sinucigaşului: „Soţul dumneavoastră a murit, dar cadavrul lui e plin de viaţă, el trăieşte printre noi ca un fapt de notorietate publică.” Iar puţin mai încolo, vom înţelege replica „Trebuie să recunosc, dragi tovarăşi, că defunctul nostru nu-i cine ştie ce. Dacă-n locul lui se împuşca, în aceleaşi condiţii, o figură marcantă a vieţii publice, ar fi fost mult mai bine, dragi tovarăşi.” Istoria îi va da dreptate.
În memoriile ei, Nadejda Mandelştam rezumă esenţa piesei în câteva cuvinte: „Este o piesă despre motivele pentru care alegem să rămânem în viaţă, atunci când totul ne împinge spre sinucidere. Erdman însuşi s-a condamnat la tăcere, numai pentru a rămâne în viaţă.”
Dan Puric este un actor original şi surprinzător, cu un stil aparte nemaiîntâlnit până acum la nimeni altcineva.
Radu Beligan spunea despre Dan Puric: “Spirit neastâmpărat, de departe cel mai talentat actor din generaţia sa, artist de mare complexitate, dăruit cu multă inteligenţă şi cu o sensibilitate aparte, adevărat profesionist capabil să ridice în picioare o sală cu vorbe dar şi fără vorbe, cruciat neobosit al renaşterii noastre spirituale, respectat formator de opinie al zilelor noastre, dar şi încrâncenat duşman al tarelor noastre naţionale: lenea, nepăsarea şi lipsa de voinţă, colegul şi prietenul meu Dan Puric este un fenomen unic în România.
Darurile pe care o mână divină le-a sădit în el nu l-au făcut trufaş, ci dimpotrivă. fraţilor săi le împarte bucuros din harul său.
uneori nu pot să mă abţin şi mă întreb cine se ascunde de fapt sub fruntea-i aristocratică, sub arcada frumos arcuită, ca un semn de cuvenită mustrare, a sprâncenelor, în privirea lui însorită care pare a spune “Muritorilor, încotro?”.”
„Sinucigaşul” este un spectacol ce nu trebuie ratat. Chiar dacă titlul pare puţin deprimant, vă asigur că piesa vă va plăcea!
Biletele sunt disponibile la Agenţia Teatrală 11 – 17 şi la Casa de Cultură a Studenţilor 10-19.
Preţul unui bilet variază în funcţie de categorie în funcţie de categorie
Categoria I: 140 lei.
Categoria II: 120 lei.
Categoria III: 100 lei
Categoria IV: 80 lei
Ne vedem la teatru!
