Strâmtoarea Bosfor – Istanbul, Turcia

Istanbulul este împărţit în două de strâmtoarea Bosfor, care leagă Marea Neagră de Marea Marmara. Strâmtoarea are 30 de km lungime, o lăţime maximă de 3,700 m la gura nordică şi un minim de 750 m între Anadoluhisari şi Rumelihisari. Adâncimea variază între 36 şi 124 m.

“Bosfor” semnifică în greacă trecere.

O parte a metropolei, de pe latura vestică a strâmtorii, se află în Europa, iar cealaltă este pe cea asiatică. Legătura între ele se face prin numai două poduri rutiere, şi există planuri privind construirea unui al treilea. Dar de când sultanul otoman Abdul Mecit a menţionat prima oară ideea, în 1860, edilii oraşului visează la un tunel care să lege mai trainic cele două jumătăţi ale oraşului. În prezent, circulaţia în zonă se face printr-o călătorie de trei ore cu trenul şi feribotul, fie cu maşina, printr-o foarte lungă traversare pe unul dintre cele două poduri supraaglomerate. Distanţa dintre cele două poduri este de 5 km.

Podul Bosfor – Bogazici– este primul pod, construit în 1973, la 1074 m, este unul dintre cele mai mari poduri suspendate ale lumii, şi uneşte Europa de Asia. Dealul Camlica situat în spatele palatului Beylerbeyi, reprezintă punctul culminant al Istanbulului şi permite admirarea unei magnifice panorame asupra oraşului şi a superbelor grădini peisagistice.

Bosfor – Tunelul secolului constă într-un proiect care leagă Europa de Asia, pe sub Strâmtoarea Bosfor. Oraşul este în prezent scena unui proiect ingineresc de proporţii titance – unul dintre cele mai mari din lume.Tunelul de cale ferată Marmaray, care urmează să fie dat în folosinţă în cursul anului 2010, este, printre altele, cel mai adânc tunel submarin construit vreodată. De asemenea, el este amplasat la numai 6 km distanţă de una dintre cele mai active falii geologice din lume. Este doar unul dintre motivele pentru care autorităţile turce numesc Tunelul Marmaray drept “proiectul secolului”. Proiectul nu are scopul de a uni un imperiu, ci de a-i elibera pe turci de sub povara unui trafic infernal.

Proiectul Marmaray (Marmara în limba turcă semnifică “ray”, “cale ferată”) urmăreşte decongestionarea traficului prin înlocuirea celui rutier cu unul feroviar îmbunătăţit. Efortul va începe cu modernizarea infrastructurii feroviare de ambele părţi ale strâmtorii, continuând cu extinderea ei spre coastă, printr-o reţea de tuneluri săpate în stâncă. Secţiunea centrală, de sub Bosfor, va fi la final un “tub” lung de 1,4 kilometri, alcătuit din segmente mai scurte. Acestea vor fi construite pe uscat, aduse în poziţie pe apă şi asamblate pe fundul strâmtorii. Pe ansamblu, tunelul va avea o lungime de 12 kilometri. Rezistenţa proiectului în partea cea mai sensibilă – cea centrală – va fi asigurată de un principiu de construcţie deja verificat în cel puţin două locuri (BART, San Francisco, Statele Unite, şi Tunelul Osaka, Japonia) – “tuburi în imersie”.

Principiul constă în săparea unui canal în care se aşează şi se asamblează secţiunile componente, care apoi sunt acoperite. Se urmăreşte să se asigure suficientă rezistenţă, flexibilitate şi ductilitate în structuri, în combinaţie cu îmbinări flexibile între ele. Costurile sunt estimate la 2,5 miliarde de dolari. Începând cu 2007 o foreză de genul celor care au săpat Eurotunelul, dar mai mare, a început să sape de pe malul asiatic, iar în primăvară un utilaj identic a început să lucreze pe malul european. Dar aici proiectul a dat de un obstacol major: descoperirea arheologică a unui port din secolul al IV-lea. Aceasta a dus la întârzierea lucrările la tunel, mărind şi mai mult nota de plată estimată a proiectului Marmaray – 2,5 miliarde de dolari.