Există cărți pe care ajungem să le citim la momentul potrivit chiar dacă le avem de ceva timp cumpărate. Așa a fost și cu ultima carte a lui Fredrik Backman, Și-n fiecare dimineață drumul spre casă e tot mai lung. O achiziționasem ca să o citesc în vacanță. Însă fiind o vacanță de vizitare și mai puțin de relaxare pe plajă, am citit mai puțin. Ajunsă acasă, mama mi-a dat vestea că bunica se simte tot mai rău. Bineînțeles că am mers să o vizitez dorindu-mi să mai petrec puțin timp cu ea.
Revederea cu ea m-a întristat, era slăbită, dar m-a recunoscut și am vorbit despre vacanța la mare. Din păcate, starea ei s-a degradat rapid, de la o zi la alta. În ultimele zile, a trăit într-o lume doar a ei. Așa că citind această carte după moartea bunicii mele, i-am dat o altă însemnătate. Timpul e prețios, bătrânețea poate fi grea, mai ales pentru cei din jurul lor.
Discuții între bunic și nepot, între tată și fiu
Am susținut mereu că lucrurile trebuie spuse și făcute la timpul lor. Oricât de greu ar fi, ar trebui să punem totul pe pauză pentru a ne aduna gândurile. Fugim mereu după bani, carieră, succes, împliniri. Cel mai mult are de suferit familia în acest caz, mai ales copiii care își doresc toată atenția părinților.
Da, tații lasă educația copiilor pe mâna mamelor. Consider că e greșit, un copil are nevoie de ambii părinți. Bunicul din poveste a pierdut prea mult din copilăria propriului copil, poate din acest motiv devine confuz când vine vorba de nepot. Uneori știe că e nepotul, alteori mintea îi joacă feste, și îl confundă cu fiul său. Sufletul scoate la iveală momente din tinerețe, însă minții îi e greu să le pună în ordine.
E înduioșător fiecare dialog dintre bunic și nepot. Mi-a rămas în minte, răspunsul nepotului la întrebarea educatoarei, ”Care este sensul vieții?”. Copilul îi povestește bunicului că a răspuns ”Compania altora”. Mi s-a părut atât de simplu și atât de complex. E clar că cei mici au nevoie de compania părinților și a altor copii pentru a fi de deplin fericiți.
Acceptarea că bunicii și părinții îmbătrânesc
Nuvela lui Fredrik Backman este despre conștientizarea că timpul este prețios. Bunicii, părinții îmbătrânesc și nevoile lor sunt variate. Depinde de noi, cei tineri, lumea lor se învârte în jurul nostru. Devin dependenți, nu pot să recunoască și e oribil sentimentul de a depinde de cineva chiar și pentru lucrurile elementare.
Bunicul din poveste a fost un geniu, matematica l-a dus pe culmile carierei. Se bucură că nepotul lui îl moștenește. Ajuns la bătrânețe reușește să înțeleagă că fiecare are dreptul în viață să aleagă ce să facă. Fiul său adora să cânte la chitară, iar el ca tată matematician și-ar fi dorit că fiul să îi calce pe urme. Nu știam că nepotul va fi cel care îi va înțelege cel mai bine pasiunea pentru cifre, ecuații.
Din pacate, timpul trece peste noi si daca nu spunem la timp ce simtim, se intampla uneori ca lucrurile sa ramana nespuse si sa regretam.
Ai făcut mult mai multe conexiuni dintre carte și pierderea făcută și cred ca te-a făcut sa te gândești și mai mult la pierderea bunicii tale. Pentru tine totul a fost mult mai profund și cartea cred ca ți-a ajuns la suflet. Am s-o caut și eu
Abia aștept sa citesc cartea! Din recomandarea ta am înțeles ca este pe gustul meu.
Mulțumesc!
Zilele astea sunt o plangacioasa si mi se pare mie ca la aceasta carte as cam da apa la soricei. O pun pe lista pentru perioade mai roz!