Întotdeauna m-am întrebat dacă secretele din trecut trebuie să rămână ascunse sau e bine să fie dezvăluite. Uneori pot aduce bucurie, însă poate prea târziu. Alteori pot produce confuzie și e mai bine să rămână ascunse. Destinul se joacă de multe ori cu viața noastră și dezvăluirea secretelor nu ține întotdeauna de noi, și nu ține cont de ceea ce ne dorim noi. Aș tinde să spun că poate, totuși, karma știe mai bine.
Scrisori din trecut de Kayte Nunn este povestea care m-a pus pe gânduri. De câte ori nu am spus sau nu am făcut anumite gesturi într-o poveste de dragoste, de frică, de rușine? Oare dacă am putea da timpul înapoi, am face altfel? Cu toții trăim povești de dragoste, unele devin realitate, altele rămân doar povești.
Scrisori din trecut de Kayte Nunn, mai devreme sau mai târziu, secretele ies la iveală
Veți citi o poveste despre iubire, o poveste despre o femeie puternică, îndrăzneață. O poveste care ne va pune pe gânduri legat de dragoste, legat de secrete.
În anul 1951, Esther suferă o depresie și soțul decide că cel mai bine pentru ea, este să fie internată într-un sanatoriu. Mult spus sanatoriu, e o casă pe o insulă pustie, unde un medic pasionat încearcă să ajute pacienții cu traume mintale. Este dusă acolo împotriva voinței ei, dar nu știe că lunga călătorie este drumul spre locul unde va fi reținută pentru a fi tratată.
Medicul, Richard, își dorește mult să o ajute să depășească trauma cu pierderea fiului său nou născut. O face să înțeleagă că soțul a adus-o pentru binele ei, iar când se va simți bine, va putea părăsi insula.
Primele zile și săptămâni sunt mai dificile, dar Esther ajunge să fie mai bine. Reușește să doarmă noaptea, nu își mai face singură rău. Ședințele cu doctorul devin o plăcere din corvoadă. Și așa se înfiripă dragostea.
Scrisori și poze găsite din greșeală
În anul 2018, Rachel, cercetătoare, are o misiune în insulele Scilly. Din păcate, o furtună o face să își piardă barca și este salvată de Leah. Leah este o femeie care locuiește singură pe acea insulă, primește provizii o dată pe săptămână. Duce un trai decent, retras de comunitate. Îi place singurătatea, dar nu o poate lăsa pe Rachel fără adăpost. Cât timp Rachel se reface, viața lui Leah continuă în ritmul specific și petrec puțin timp împreună. Astfel Rachel, împinsă de curiozitate, găsește într-o valiză o poză și câteva scrisori de dragoste deosebite, dar niciodată expediate.
Știe că de la Leah nu va obține nicio informație. Dar simte că nu le poate lăsa acolo. Nici nu își închipuie ce sentimente, amintiri vor trezi acestea.
Eve își pune proiectele pe pauză pentru a-și ajuta bunica să-și scrie memoriile
Bunica lui Eve a fost o alpinistă renumită și decide să-și povestească viața plină de aventuri. Când bunica începe să se simtă mai rău, Eve pun totul pe pauză și vine să aibă grijă de ea. În zilele bune, ale bunicii, aceasta își deapănă viața. Pauzele lungi, uneori parcă prea lungi, o fac pe Eve să-și pună multe întrebări legate de viața bunicii.
Totul se schimbă radical când primește un telefon. Rachel îi spune că a găsit o poză veche cu bunica sa și o trimite pe email. Eve îi arată bunicii sale poza, iar aceasta are o adevărată surpriză care poate fi ușor citită pe fața ei. A doua zi Rachel urmează să vină în vizită pentru a aduce și scrisorile, însă Eve o anunță că bunica sa, după vederea pozei, se simte copleșită și nu e o idee bună să o vadă. Rachel este dezamăgită, dar simte că scrisorile trebuie să ajungă la bunica lui Eve, chiar și după 60 de ani.
***
”-Bătrânețea este un blestem. (…) Aproape toată lumea s-a dus acum. Și ai numai compania oamenilor mai tineri, care-și pierd răbdarea când nu poți să faci lucruri.”
”-…singurul lucru care îți rămâne sunt amintirile. Bune și rele. Dar trebuie să te duci și să le faci, indiferent care ar putea fi riscurile.”
Buna! Mi se pare ca vrei, ca nu vrei, te intalnesti si in prezent cu lucruri care iti amintesc de trecut, puse poate in alta forma, si tu ai poate alt raspuns la ele, sau acelasi raspuns, depinde. Cineva imi spunea ca istoria e ca o spirala si lucruri tind sa se repete. Uneori mi se pare ca e o forma de reciclare, cum noi am inceput sa reciclam sticle, plasticaraie, si universul ne recicleaza trecutul. Trebuie doar sa incerci sa ai un raspuns bun, sa fii impacata cu trecutul tau. E greu sa duci regrete. Multumim de recomandare! Lecturi placute!
Sunt de acord cu ce a zis, cum ca ”-…singurul lucru care îți rămâne sunt amintirile. Bune și rele. Dar trebuie să te duci și să le faci, indiferent care ar putea fi riscurile.” Sunt sigura ca o sa-mi placa mult cartea asta. Multumesc pentru recomandare.
Am citit-o :). Personaje minunate, situația în sine fiind personaj negativ, mai degrabă decât o persoană anume. Toate personajele sunt rănite într-un fel sau altul. Pasajele descriptive ale insulei sunt absolut superbe, mi-ar plăcea să stau acolo o vreme. O poveste foarte sinceră și de valoare!
Da, eu cred ca ele trebuie sa ajunga la destinatar. Mai departe, destinatarul decide ce va face cu ele.
Nu stiu cum faci, insa mereu recomanzi cele mai interesante carti!