Ştim bine cât de greu se câştigă banii, prin efort, muncă şi sacrificii. Tentaţiile sunt multe, uneori ne minunăm câte lucruri noi apar în comerţ, dar nu putem să le avem pe toate. Trebuie să avem răbdare să obţinem fiecare obiect, la rândul său, după ce ne-am chibzuit bine posibilităţile şi am verificat balanţa veniturilor şi a cheltuielilor. Este necesară această disciplină care ne învaţă să ne stăpânim, rezistând tentaţiilor.
Pentru aceasta, va trebui să ne facem un registru unde vom avea oglinda tuturor cheltuielilor zilnice ca să ştim, în viitor, pe ce ne putem baza. Vom reuşi astfel să păstrăm un echilibru bugetar şi să evităm certurile şi reproşurile ce pot surveni inerent, când cheltuielile nu sunt justificate şi nici necesare.
De aceea este bine să ne străduim să completăm, prin inventivitate, economisind tot ceea ce se poate, fără să micşorăm calitatea şi valoarea nutritivă a meselor şi a bunăstării din cămin.
Economisind, acolo unde se poate, vom reuşi să ne împlinim alte bucurii şi deziderate: o mobilă nouă în casă, o perdea mai deosebită, un cort pentru vacanţa de vară.
Dar, nici nu trebuie să cădem în cealaltă extremă: avariţia. Aceasta este o trăsătură egoistă, care vădeşte lipsa de orizont, de lumină şi de bucurie a neprevăzutului. Este o amprentă a unui organism bolnav, din frica de acheltui, de a ştirbi din grămada de bani, mereu mărită, care nu vrea să semene nimic, sperând să culeagă din ceea ce n-a însămânţat.
Persoanele avare sunt triste, crispate de teama de a pierde ce au, obligând pe cei din jur să trăiască meschin , în întuneric şi lipsuri. Ele se vaită mereu, veghind cu cerbicie ca nimeni să nu se atingă de ceea ce au dozat, bineînţeles minimul posibil.
La ce ne folosesc averea, bunurile nenumărate, dar neutilizate, dacă nu se realizează cele mai elementare nevoi şi nu ne ajută să ne împlinim dorinţa noastră de a ne realize în viaţă, de a trăi mai bine şi mai civilizat, bucurându-ne de cultură, educaţie, ştiinţă, creaţie şi confort?
De ce să fim sclavele unor bunuri şi acumulări, dacă acestea nu ne lasă libertatea de a le folosi pentru lărgirea orizontului nostrum de cunoaştere şi împliniri?
