Rugăciune pentru Cernobîl de Svetlana Aleksievici recomandare lectură

Rugăciune pentru Cernobîl – premiul Nobel pentru literatură

Rugăciune pentru Cernobîl este cartea pe care o tot amân. Am decis să o comand și să o citesc. Dureroasă pe cât mă așteptam. Realistă pe cât știam din film. O dramă care îmi doresc să nu se mai repete. Drama cu efect prelungit, din 1986 ea încă face ravagii printre oameni. Lecția pe care ar trebui să o învățăm pentru a nu mai fi repetată.

Puteți comand cartea de pe Libris dacă vă tentează povestea. O găsiți în categoria Beletristică, literatură universală. Dacă vă grăbiți, o puteți comanda la reducere.

Rugăciune pentru Cernobîl – drama  unei națiuni

Cine nu a auzit despre tragedia de la Cernobîl? Dar câți știm exact ce s-a întâmplat acolo? Și când vom putea spune, s-a terminat, e gata? Cred că niciodată!

26 aprilie 1986, explozii distrug reactorul și clădirea celui de-al patrulea bloc energetic de la centrala atomoelectrică de la Cernobîl. Începutul sfârșitului. Din păcate, pentru o țară agricolă, această explozie a înseamnat sfârșitul.

Liudmila, soția pompierului, Vasili Ignatenko, mort la datorie

Liusia este căsătorită de puțin timp cu unul dintre pompierii chemați de urgență în noaptea tragediei. Li s-a spus că este un incediu puternic și pleacă rapid. Nici nu și-au luat echipamentul de protecție pentru radiații. Cine ar fi presupus cât de gravă e tragedia?

Pompierii pleacă în grabă să-și facă datoria. Le strigă soțiilor că se vor întoarce repede. Nu știau că va fi ultima lor intervenție și cât vor avea de suferit. Din păcate, ei au fost expuși la radiații prea mult timp, dar nimeni nu a știut cât de gravă e situația.

Panica de pe străzi

Oamenii din oraș privesc fascinați focul care a cuprins centrala. Praful alb care se așterne pe străzi și pe ei, nu îi alarmează. Niciun moment nu și-au dat seama cât de toxic e praful alb. Și la ce radiații s-au expus fiind fascinați de flăcările prea mari.

Personalul din centrală și pompierii sunt duși de urgență într-un spital. Familia nu primește vești despre ei. Însă Liusia nu se lasă. Cere explicații, cu bani cumpără intrarea în spital și află despre starea soțului. Niciun sacrificiu nu e prea mare pentru ea. Iubirea pentru soțul ei nu are limite. Deși însărcinată, ea se expune radiațiilor prin îmbrățișările și sărutările soțului. Simte că sunt ultimele, însă iubirea e fără margini. Nu îl poate părăsi nici când e prea bolnav, incoerent, și boala îl desfigurează. Aceasta este dragostea adevărată.

Aceasta este doar o poveste. Cartea cuprinde mai multe povești ale oamenilor care au trăit tragedia de la Cernobîl.

Declarațiile lor sunt cutremurătoare, dar trebuie să aflăm ce au simțit oamenii în acele momente cumplite și cum arăta viitorul pentru ei. Devotați casei părintești și locurilor în care s-au născut și au trăit, mulți nu s-au lăsat duși de armată, departe. Au preferat să stea și să îndure orice îi aștepta a doua zi, a treia zi.