Lectura rămâne marea mea pasiune și aș putea vorbi despre beneficii la nesfârșit. Sunt întrebată de ce citesc și mă străduiesc să ofer un răspuns care să-i provoace și pe alții să citească. Citesc pentru că mă relaxează, îmi îmbunătățesc vocabularul, vorbesc mai cursiv. Pătrund în niște lumi de poveste unice și aparte care îmi stârnesc imaginația.
Fiecare carte pe care o citesc vine cu o idee nouă. Îmi aduce informații despre anumite locații, țări, evenimente din perioade diferite. Rămân mereu cu detalii valoroase. Nu îmi văd viața fără cărți, fără câteva pagini citite, zilnic.
Lectură despre speranță
Povestitoarea din Casablanca are la bază conceptul de speranță. De câte ori nu am simțit în viață că speranța moare ultima? Ne doream ca cineva sau ceva să ne confirme că mai există speranță?
În anul 1941, Josie pleca din Franța, împreună cu familia, spre Maroc, cu speranța de a avea liniște. Deși era doar un copil, înțelegea și simțea războiul care era tot mai aproape. Maroc era doar o oprire de câteva zile, planul era să ajungă în America, toată familia. Câteva zile au devenit câteva săptămâni și apoi luni. Speranța că actele vor fi gata la timp pentru a prinde vaporul era încă vie.
Josie decide să scrie într-un jurnal evenimentele cele mai importante de peste zi. Își descarcă sufletul, îi împărtășește jurnalului fricile, dar și bucuriile. Într-o cutie de santal, își ține la adăpost, jurnalul. Nici nu își imagina atunci câtă speranță va aduce și altora peste ani și ani.
Mulți ani mai târziu, o altă speranță
70 de ani mai târziu, în aceeași casă, se mută o familie din dorința de a lua viața de la început. Zoe și soțul ei speră să se regăsească, să-și poată reface căsnicia.
Cât timp soțul e la muncă, Zoe își caută diverse activități, vizitează orașul colorat, Casablanca. Într-o zi, găsește într-o cutie de santal, ascuns un jurnal. Citește zi de zi, câteva pagini, și își dorește să afle ce s-a întâmplat cu Josie, pentru că povestea de termină brusc, fără un final clar.
Povestea ei de viață cu suferințele ei, povestea din jurnal, o fac să-și piardă optimismul. Viața ne încearcă, ne oferă provocări, dar nu ne ia niciodată speranța. Tocmai pentru a avea curaj de a merge mai departe.
Iată câteva idei cu care am rămas din carte
Bunătatea este unul dintre cele mai importante lucruri din lume, dar mulți oameni par să fi uitat asta.
Bunătatea este importantă, ne face bine nouă și aduce liniște și celuilat.
Nu există niciodată scuze pentru un comportament nemanierat.
Bunele maniere nu trebuie uitate niciodate, indiferent de situație, de împrejurare.
Ce mare adevăr este când spui că bunătatea îți oferă multă satisfacție și bucurie!Eu îmi doresc mereu să fiu un om bun!💕💕
Am citit Darul croitoresei și Secretul ciocârliei de la Fiona Valpy, o să adaug pe listă și cartea recomandată de tine!