Tot auzim că avem o țară frumoasă și atât de multe locuri de vizitat, și mă opresc aici, poți doar să le vizitezi, nu prea găsești condiții decente de cazare, restaurante modeste unde să poți lua masa în liniște, admirând peisajul.
Având o zi liberă, am vrut să evadăm din Cuj și am ales să mergem spre lacul Colibița, auzisem și citisem pe net că s-a deschis aici un local superb chiar pe malul lacului, oferă servicii de înaltă clasă. Am crezut doar jumătate din ceea ce am citit și eram dispuși să nu ne așteptăm la prea mult. Pe lângă faptul că indicatoarele lipsesc cu desăvârșire spre aceste obiective turistice, trecem cu vederea. După ce am ieșit din Bistrița, am tot pândit un indicator spre Lacul Colibița, după ce am trecut de Prundu Bârgăului, am zărit un indicator ruginit care indica drumul spre lac.
Am virat la dreapta, drumul relativ bun, dar plin de capcane, bine, bun până la punct, unde ești întâmpinat de un semnafor, iar la culoarea verde a lui te va conduce pe un drum prin … curțile oamenilor, nu mi-a venit să cred, se lucra la pod, iar drumul era deviat prin curtea unor săteni, fără cuvinte.
Am continuat drumul optimiști spre lac, ne-am oprit puțin la baraj pentru a ne dezmorți picioarele. Priveliștea este foarte frumoasă, dar din nou nimic amenajat…
În parcarea ”improvizată” de lângă baraj, era un indicator spre complexul Fisherman. La cum era prezentarea, am zis că ne oprim acolo să mâncăm, totul părea ideal, locația, amenajarea, prezentarea meniului. 3 km mai sus parcam mașina încântați de ce așteptam să vedem. Mda, dezamăgire mare, complexul era de fapt un loc deschis tuturor celor care doresc sa coboare la lac pe ponton, să facă câteva poze, iar apoi să plece mai departe, nu știu unde mai departe pentru că după 5 km drumul asfaltat se termină și începe un drum de piatră impracticabil, un drum fără niciun indicator rutier, deci nu știi unde vei ajunge.
Să revenim la local. Oarecum frumos amenajat, terasă și restaurant, ponton și un mic lac închis pentru a păstra păstrăvii, teren de tenis, mese de ping-pong, un foișor destul de spațios, loc de plajă cu șezlonguri și nisip, bungalouri cu ieșire la lac, parcare mare. Deși investiția nu se ridică la suma exorbitantă despre care am citit pe net, locul este frumos, s-a dorit un complex deosebit, dar calitatea produselor folosite este scăzută.
Am trecut cu vederea toate neregulile observate și am decis să mai dăm o șansă localului și am decis să mâncăm aici. În restaurant, lume multă, dar locuri suficiente, meniu destul de slab pentru o altfel de locație, am comandat păstrăvcpentru că ospătarul ne-a spus că e proaspăt, din lac și un caș pane, nu am vrut să risc nimic cu carne. Din păcate, deși este un local relativ nou, tacâmurile erau vechi, vesela ciobită, oliviera unsuroasă, nicio față de masă pe masă, nu șervețele, iar unii ospătari erau îmbrăcați în haine de stradă. A durat puțin până a venit mâncarea, dar ne-am bucurat de priveliște și am mai discutat despre vacanța la mare. A venit și mâncarea, totul a fost ok, însă discuția de la masa de alături mi-a atras atenția. Erau o familie, părinți și doi copii, iar el reclama faptul că mâncarea este sub toată critică, borșul de pește a fost apă chioară, iar rața cu orezul special era de fapt o carne uscată și tare, iar orezul special era doar fiert, fără sare, fără piper… Ospătarul doar asculta, nu comenta nimic, iar la un moment dat s-a întors și a plecat, în timp ce clientul încă vorbea cu el. Trist, dar adevărat. Am plătit și am plecat dezamăgiți încă o dată de servirea din restaurantele din România.
Concluzia mea după această zi – din păcate, locurile lăudate de presă e bine să le evitați sau să nu aveți prea mari așteptări. Locația e frumoasă, dar localul mai are multe de pus la punct, lucruri pe care nu cred că cineva în viitorul apropiat le va corecta.
