Plantele, fie că au flori sau nu, încântă ochiul, odihnesc nervii, influențând în mod pozitiv organismul. Dintre avantajele de ordin igienic pe care le aduce un teren plantat, care în același timp satisface și necesitățile estetice, amintim pe cele mai importante:
– Reducerea zgomotelor; de exemplu, frunzișul copacilor absoarbe circa 25% și reflectă 75%din energia sonoră pe care o primește;
– Reducerea în timpul verii, a temperaturilor arzătoare și menținerea, în același timp, a unei umidități mai crescute;
– Scăderea intensității vânturilor puternice;
– Reținerea impurităților din aer;
– Parfumarea aerului.
În plantarea grădinii, fantezia și dragostea de frumos, pot realiza totdeauna un cadru plăcut, cu efect net igienic.
Sunt însă situații în care gospodina nu are la îndemână un teren pe care să-l planteze. Pentru a menține legătura cu natura, care este absolut necesară echilibrului psihic, se pot aduce plantele pe balcon, și chiar în camere.
Este bine însă să se facă o distincție netă între numărul plantelor admisibile într-o cameră locuită și într-o seră ( loc anume destinat pentru creșterea și păstrarea plantelor). Încăprerile de locuit nu pot fi transformate în seră. Nu este nici frumos și nici sănătos.
Împodobirea locuinței cu plante constituie un pas spre cultivarea frumosului. Este însă necesară aplicarea anumitor corective, în raport cu sănătatea, vârsta celor care locuiesc acolo, precum și cu posibilitățile pe care le oferă locuința, în vederea așezării plantelor.
Plantele, ca orice ființă vie, au o serie de funcții, care le permit să trăiască: respirația, excreția, circulația, prepararea hranei. Plantele respiră prin frunză, absorbind oxigenul din aerul înconjurător și eliminând bioxidul de carbon. La lumina solară sau în prezența unui bec, în frunză are loc procesul de fotosinteză, care constă în: înmagazinarea de către clorofilă a a energiei luminoase, pe care o folosește la pregătirea hranei, prin combinarea apei, a sărurilor minerale și a bioxidului de carbon. Prin urmare, la lumină, plantele contribuie , într-o oarecare măsură, la îmbunătățirea compoziției aerului din încăperi, prin consumarea bioxidului de carbon la prepararea hranei. Noaptea însă încetând funcția de fotosinteză, plantele nu mai consumă bioxidul de carbon, ci oxigenul, eliminând bioxidul de carbon prin respirație.
Bioxidul de carbon se găsește în aerul înconjurător, alături de oxigen și azot, într-o proporție de 0,04%. Concentrația bioxidului de carbon crește în aerul camerelor în prezența oamenilor și a celorlalte ființe. După normele igienei, în spațiile închise, creșterea concentrației bioxidului de carbon este admisibilă până la 0,1%. Cu toate acestea, încă de la concentrația de 0,07% se face simțit aerul viciat, greu de respirat. Persoanele din asemenea încăperi pot acuza diferite tulburări.
De aceea este indicat ca în camerele de dormit și în camerele copiilor să se evite amplasarea plantelor mari ornamentale, care elimină mult bioxid de carbon în timpul nopții. În aceste camere este recomandabil din punct de vedere igienic, ținerea unor plante mici sau a câtorva flori așezate în vaze, care vor fi scoase din încăpere seara, la culcare.
De reținut că nu este recomandabil a se plasa ghivecele cu plante pe pervazele ferestrelor, deoarece ele împiedică pătrunderea razelor de soare, a luminii, limitând în același timp deschiderea ferestrelor pentru aerisirea încăperilor. Desigur, este posibil a se ține unele plante cu tulpini scurte și cu frunziș redus, numai în cazul în care se amenajează în fața ferestrei un suport special de susținut ghivecele.
Decorarea imobilului cu plante se va face ținându-se seama de dimensiunile lui, de mobilier și de restul obiectelor din încăpere.
Acești factori vor impune dimensiunea și felul plantelor. În camere mici și joase sau strâmte, nu se vor aranja plante de dimensiuni mari, pentru că efectul decorativ va fi contrar celui sperat. De asemenea, lângă un mobilier de culoare închisă se va așeza o plantă cu frunze de culoare mai deschisă și invers. La alegerea plantelor de cameră se va ține seama, în primul rând, de condițiile pe care le oferă încăperea, dacă este sau nu suficient de însorită.
