Parcul Naţional Munţii Rodnei este o arie naturală protejată de interes naţional şi internaţional, fiind încadrat conform clasificării I.U.C.N. în categoria a II -a – Parc Naţional – Rezervaţie a Biosferei, SIT NATURA 2000 (SCI şi SPA).
Ocupând o suprafaţă de peste 46.000 hectare, parcul reprezintă cea mai întinsă arie protejată din Nordul Carpaţilor Orientali.
Parcul Naţional Munţii Rodnei se află în zona centrală a Munţilor Rodnei. Acest parc este important datorită geologiei şi geomorfologiei munţilor, datorită numeroaselor specii de faună şi floră ce se găsesc aici.
Parcul Naţional Munţii Rodnei cuprinde câteva arii naturale de un interes deosebit:
• Rezervaţia ştiinţifică Pietrosu Mare.
• Rezervaţia ştiinţifică Piatra Rea.
• Rezervaţia mixtă „Peştera şi Izbucul Izvorul Albastru al Izei”.
• Rezervaţia botanică Poiana cu narcise din Muntele Saca.
• Rezervaţia speologică Peştera Cobăşel.
• Rezervaţia mixtă „Ineu – Lala”.
• Rezervaţia naturală „Peştera de la Izvorul Tăuşoarelor”.
• Rezervaţia naturală Izvorul Bătrâna.
• Rezervaţia mixtă Izvoarele Mihăiesei.
Ştiaţi că Parcul Naţional Munţii Rodnei a fost propus să facă parte din patrimoniul mondial pentru natură deoarece în arealul parcului sunt peste 30 de specii endemice?
În anul 1993, s-au început demersurile pentru declararea Pietrosului Mare din Munţii Rodnei ca potenţial sit al patrimoniului universal pentru natură datorită speciilor rare care se găsesc în această zonă.
Cascada Cailor – Legenda spune că pajiştile de pe Muntele Piatra Rea erau păşunate în trecut de herghelii de cai. De cum începea primăvara şi până tomana târziu, aici era raiul cailor. Liniştea lor nu era perturbată decât de un urs. Acesta însă nu avea nicio şansă în câmp deschis în faţa cailor. Ca să îi poată prinde, a ales să îi gonească spre locurile prăpăstioase ale muntelui unde nu mai aveau de ales decât să se asvârle în hăuri şi astfel deveneau o pradă singură. Într-o noapte de smoală, pe o ploaie năprasnică ursul şi-a încercat din nou norocul. Caii stăteau adunaţi la un loc, speriaţi de fulgerele care brăzdau cerul şi tunetele care făceau să răsune muntele. Luaţi prin surprindere de atacul ursului, s-au aruncat spre vale în speanţa că vor scăpa, însă în noaptea neagră, nevăzând calea, au apucat într-o direcţie greşită şi au căzut cu toţii pe râpa cascadei. Se spune că în acea noape fiara s-a ales cu o captură de vreo 15 cai. Evenimentul a rămas în memoria comunităţii, iar locurile au căpătat nume: Cascada e a cailor, muntele e Muntele Cailor, circul glaciar se cheamă Podul Cailor, iar pârâiaşul se numeşte Izvorul Cailor… Toate sunt ale cailor!
Lacurile glaciare care se mai întâlnesc în înaltul Munţilor Carpaţi reprezintă o mărturie vie a gheţarilor care au existat pe aceste meleaguri cu mii de ani în urmă. Aceste lacuri au luat naştere când a început încălzirea climei şi topirea ultimilor gheţari rămaşi captivi în văile adânci în formă de amfiteatru din zona alpină, aşa-numitele căldări glaciare.
Lacurile glaciare sunt adevărate oaze în înălţimile munţilor.
Lacul Ştiol reprezintă una dintre cele mai deosebite frumuseţi ale Carpaţilor Româneşti.
În pădurea de molid, mereu verde şi întunecată, putem găsi urmele ursului, putem auzi mugetul cerubului, iar iarna, pădurea răsună de urletul lupilor. De sănătatea arborilor, se ocupă micii sanitari, ciocănitoarea de munte şi ciocănitoarea neagră, care înlătură larvele de insecte ascunse sub scoarţă.
Umiditatea excesivă permanentă, rocile acide şi climatele reci au favorizat conservarea mlaştinilor de turbă acidă, denumite popular tinoave sau molhaşuri. Aciditatea ridicată împiedică descompunerea materiei organice ce se acumulează în tinoave, şi devin astfel arhive de necontestat ale istoriei vegetaţiei şi faunie din zonă.
Pajiştea montană are un farmec aparte în fiecare anotimp, primăvara putem admira cocoşii de munte ieşiţi să se bucure de iarba crudă, sau mistreţii ce caută bulbi gustoşi. Spre vară, urcă ciobanii cu turmele de oi, ducând mai departe tradiţia moştenită din moşi-strămoşi. Apusul soarelui este însoţit de cântecul fluierelor, sunetul tălăngilor şi lătratul câinilor. Toamna, iarba trece de la verdele crud la galbenul rigniu, turmele coboară şi muntele rămâne iar la discreţia sălbăticiunilor. Iarna acoperă muntele cu un covor alb de zăpadă şi liniştea se aşterne.
Vizitarea parcului este permisă numai pe traseele turistice marcate. Camparea este permisă doar în locurile special amenajate.
Aruncarea deşeurilor şi/sau resturilor menajere este permisă doar în locurile special amenajate!
