Suntem oameni, avem zile bune și zile rele, avem nevoie de cele rele pentru ale aprecia pe cele bune, așa cum zicea prietena mea. Încercăm mereu să facem lucrurile bine, încercăm să-i ajutăm pe oameni cât de mult putem, încercăm să stăm în banca noastră pentru a nu deranja. Uneori le putem face singuri pe toate, reușim să ieșim din toate încurcăturile, dar alteori avem nevoie de oameni lângă noi. Da, acei oameni pentru care am face orice, dar nu îi găsim acolo pentru noi. Din punctul meu de vedere, există oameni care ajută pe alții și se descurcă singuri, și oameni care sunt ajutați.
Întotdeauna am încercat să ajut cât de mult am putut, de cele mai multe ori m-am oferit să ajut, fără să aștept vreodată ceva în schimb. M-am gândit mereu că la un moment dat toate se întorc și mai bine să se întoarcă bine decât rău. Există momente când ne-am dori ca cei de lângă noi să știe problemele noastre fără să le spunem asta, ne-am dorit să fie lângă noi fără să spună nimic, doar să știm că sunt acolo penru noi.
Oamenii buni par mereu puternici, stăpâni pe ei și nu par vreodată să aibă nevoie de ceva. Dar și oamenii puternici au nevoie să-și ia de undeva energie.
E nevoie de multă înțelegere, de respect, de dragoste, pentru a putea înțelege oamenii. Cu mult timp în urmă eram afectată de fiecare cuvânt urât care mi se spunea, de fiecare critică gratuită și de cele mai multe ori nejustificată. Cu greu și cu ajutorul soțului, am reușit să devin indeferentă. Să trec mai ușor peste probleme, să nu mai pun la suflet toate, să nu continui o discuție care merge spre ceartă. Încerc pe cât posibil să mă înconjor de oameni frumoși, de oameni buni care mă mențin optimistă, să fac lucruri care îmi plac și mă relaxează. Nu poți schimba oamenii oricât de mult greșesc, oamenii nu se schimbă nici pentru mine, nici pentru ei. Ne rămâne doar să-i acceptăm așa cum sunt, și noi să rămânem neschimbați, buni.
Îmi place să cred și vreau să cred că oamenii sunt buni, că tot ceea ce fac greșit, fac din neștiință și nu din răutate.
Oamenii, fie buni sau rai, sunt superficiali. Majoritatea greselilor pe care le fac sunt fara intentie. Nu isi fac timp sa asculte sau sa vada si ce nevoi au altii. Eu m-am obisnuit sa nu mai astept sa imi asculte problemele sau bucuriile. Mi-a fost greu, ce-i drept, dar asta e, am mers mai departe.
Roxana – pana am ajuns sa gandesc si eu asa, am trecut prin multe suferinte, m-am consumat inutil zic acum, dar atunci nu gandeam asa. Omul cât trăiește învață.
stiu exact despre ce vorbesti. in anumite cazuri chiar am suferit enorm. da, daca nu alegem sa invatam, vom suferi mereu din diverse motive, in urma actiunilor oamenilor din jur.
Oamenii sunt oameni, buni, rai… si cei frumosi au partea lor intunecata cum si cei rai au ceva frumos. Unii se abtin, incearca sa tina in frau, pe altii nu ii intereseaza daca lezeaza.
Azi ni s-a cerut bani si nu inteleg de ce nu au grija la cheltuieli, ar avea de unde sa ecomoniseasca si sa redirectioneze banii cu folos asa putini cum sunt. Urasc risipa.
Mihaela – poate că uneori e bine să le spunem oamenilor unde gresesc. Să le explicăm frumos, decât să-i ajutăm necondiționat, altfel nu vor învăța nimic.
Am zis Miha, le-am si dat idei cum pot economisi, trebuie doar putina atentie la lucrurile din jur.
Concret: renunti fie la abonamentul de la tv sau la cel de internet si vezi ceea ce te intereseaza doar la una din ele… sau/si… inchizi becul cand iesi din camera, inchizi apa cand te sapunesti/speli pe dinti, nu mai faci oale mari cu mancare pe care le arunci pentru ca inca nu te-ai obisnuit in doi/familia s-a micsorat, etccc….
Acum spun ca fac si dreg ca mai apoi sa spuna ca e prea mare efortul -psihic- si tin la confortul lor.
A pai asa si eu tin la al meu si as inchide urechile, usile si telefonul si mi-as vedea de al meu… dar nu e chiar asa, am deveni inumani. Si stai si te consuma…