Noroi înghețat este povestea unei evreice din România în vâltoarea Holocaustului din Transnistria. Despre evreii români, deportați în Al Doilea Război Mondial, am citit puține cărți. Acesta este motivul pentru care mi-am dorit tare mult să citesc această carte. În timpul războiului, oamenii din toate țările afectate s-au împărțit în două categorii în ceea ce îi privește pe evrei. Cei care brusc susțineau ce zicea Hitler, că evreii sunt dușmanii tuturor și îi trădau, chiar dacă au fost ca frații. Și cei care au făcut tot posibilul să îi ajute, chiar să-i ascundă în propriile locuințe cu riscuri enorme.
Povestea aceasta este adunată din părți de istorie și amintirile adunate de o fiică din relatările mamei. Astfel ea reușește să înțeleagă și mai apoi să scrie despre încercările prin care au trecut membrii ai familiei.
Unele lucruri nu pot fi uitate
Această carte reprezintă un omagiu adus familiei autoarei care a petrecut momente grele, de neuitat în perioada Holocaustului. Nu doar evreii din lagăre au avut de îndurat condiții dure. Unii evrei au fost umiliți, înjosiți, maltratați pe lungul drum de acasă până în Transnistria.
Prin frig și ploaie, vânt și zăpadă, înfometați și speriați, fără drept de odihnă. Așa a fost drumul lor spre o destinație necunoscută. Din păcate, societatea românească nu a apărat comunitatea de evrei. Foarte puține informații se știau, și au trecut mulți, poate prea mulți ani până povestea a devenit cunoscută. Evreii erau mutați dintr-o localitate în alta, trăind în condiții mizere. Cei mai puternici au supraviețuit, poate chiar și pentru a putea povesti prin ce au trecut. Dovada vie este mai prețioasă decât orice altceva.
Oricât se străduiește Sofica, ea nu va uita niciodată acel drum lung, acea senzație veșnică de foame și oboseală. Va trăi mult timp cu durere în suflet, frică și neputință. Cu greu, se va decide să povestească frânturi din ce a trăit, iar fiica ei va avea rolul de a găsi și lipi bucăți pentru a întregi puzzle-ul vieții mamei sale.
Locuri, timpuri și oameni
Deși nu este o carte stufoasă ca număr de pagini, este extrem de bine documentată. Iubitorii de pasaje și informații istorice, vor găsi cartea complexă. Aflăm din carte în ce condiții au fost transportați și au trebuit să supraviețuiască evreii care nici măcar nu înțelegeau unde și cu ce au greșit. Ura îndreptată împotriva lor nu era justificată, era efectiv de neînțeles, dar nu aveau drepturi.
Mă doare să știu că oamenii au putut provoca atâta durere și suferință semenilor lor. Nici măcar nu credeau în această ideologie, ci doar executau niște ordine fără să le analizeze dacă sunt corecte sau nu. E dureros să vezi că există oameni fără milă, lipsiți de empatie, și că unora durerea altora reprezintă o plăcere.
e trist. au fost niste momente sfasietoare. pacat ca omenirea a trebuit sa cunoasca acest sadism
Si mie inca mi se ciudat ca oamenii pot provoca atata suferinta altor oameni.
Tuturor evreilor, si nu numai lor, le-a fost greu in acei ani si dupa, dar durere ca in lagare… Este peste puterea mea de intelegere cum au putut unii sa faca asta si cum au putut ceilalti sa indure.
Ma bucur ca inca se citesc astfel de carti si ca suntem curiosi sa ne aflam istoria asa cum e ea. Am terminat Fac. de Istorie si in anul dedicat istoriei contemporane am avut sansa de a citi mult pe subiect. Insa ce tin si azi minte e ca in clasa a7a am intalnit un supravietuitor al Holocaustului. Am mers ulterior la biblioteca si am ramas marcata cand am citit despre ororile prin care au trecut. Asta m-a determinat sa citesc mai mult, sa aflu mai mult si ulterior sa merg la facultatea de Istorie.
Ma bucur sa descopar cartea asta. Chiar mi-a starnit interesul