În orice situaţie este bine să nu ne închidem definitiv în noi, fără să mai revenim ci, întotdeauna trebuie să facem legătura cu realul şi atunci totul se schimbă şi barierele, chiar şi cele mai puternice, cad.
Este bine să ştim că nu numai noi avem monopolul sensibilităţii, că şi bărbaţii sunt sensibili şi, unii dintre ei, chiar foarte sensibili. Trebuie să le cruţăm suferinţa, pe care din mândrie nu ne-o arată, şi să evităm, în contradicţiile inerente, ce se ivesc între parteneri, să explodăm într-o aşa-zisă „sinceritate” plină de duritate, cu o calculată precizie de a lovi psihic, prin insinuări sau cuvinte care pot răni profund amorul propriu şi sentimentele cele mai intime.
După fiecare ceartă rămâne o mare oboseală, deprimare, un lest de dezgust şi amărăciune, care se adună în timp şi şubrezesc legătura sufletească dintre parteneri, chiar dacă, pentru moment, aparent, sunt împăcaţi. Vine un timp când toate se plătesc.
De aceea, femeia trebuie să ştie să se stăpânească, să-şi controleze reacţiile, capriciile, ieşirile nervoase şi să înţeleagă situaţia, dacă este înţeleaptă. Ea trebuie să fie înţelegătoare, delicată, generoasă, iertătoare, plină de bunăvoinţă şi de omenie, atât în familie cât şi cu cei din jur, vecini, rude, colegi. Cu toate acestea, ea nu trebuie să fie slabă şi veşnic umilită, acceptând comportări grosolane şi inadmisibile din partea celui ce ar trebui să-i fie cel mai apropiat.
Aşa cum s-a mai scris, bărbatul are o viaţă mai puţin sentimentală decât femeia, el preferând un spaţiu mai palpabil, mai uşor de străbătut, cel al realităţii, al preciziei, izvorâtă din raţiune.
Reacţiile şi comportamentul bărbaţilor sunt influenţate de temperament, educaţie, mediu, vârstă şi de aceea sunt subiective şi se exprimă în forme foarte diferite în viaţă intimă.
Bărbatul este foarte sensibil, în general, la frumuseţea femeii şi priveşte cu mult interes orice apariţie feminină atrăgătoare.
O femeie de bun gust, rafinată, va şti să-şi acopere imperfecţiunile cu o savantă şi atrăgătoare vestimentaţie.
Este o mare greşeală din partea unor femei de a se arată aproape goale, fapt care nu poate satisface gustul de a visa al bărbatului, idealul lui de perfecţiune. Femeia trebuie să sugereze, nu să expună.
Este de asemenea o mare greşeală din partea femeii când aceasta nu lasă să treacă un timp de cunoaştere, de sedimentare a sentimentelor şi cedează repede impulsurilor sexuale, fără ca să lase timp bărbatului să o dorească intens, să o idealizeze, să fie plin de respect şi de admiraţie pentru ea. O dragoste adevărată are nevoie de stimă; cedând prea repede, legătura nu are rădăcini trainice, ci se bazează doar pe plăcere, fără să aibă un izvor mai profund, spiritual, care să sedimenteze baze solide.
Chiar dacă un bărbat a fost un „fluture care a zburat din floare în floare”, atunci când întâlneşte femeia demnă de respect, când descoperă în ea un univers de calităţi, şi chiar dacă nu este tipul de femeie visat de el, dar este subjugat de frumuseţea spiritului ei, de educaţia şi nobleţea ei sufletească, încetează de a mai fi superficial şi devine ataşat de ea, pentru totdeauna.
Iată de ce femeia trebuie să aibă respect faţă de ea însăşi, pentru a inspira o dragoste adevărată.
Unele femei vor spune poate că aceasta este o formulă demodată care nu se potriveşte timpurilor noastre, că bărbaţilor le plac aceste îndrăzneli ale femeilor. Dar ele se vor convinge, pe parcursul vieţii, că numai bărbaţii cu firi slabe, lipsiţi de caracteristica vitală a bărbatului adevărat şi puternic se lasă prinşi pentru moment de jocul exhibiţionist şi egoist al acelor femei care sunt ostentativ „sexy”. Dacă o asemenea aventură durează ceva mai mult, atunci totul va oscila între atracţie carnală şi dezgust. Nu aceasta este idealul unei femei de a fi iubită de un bărbat.
O femeie trebuie să se comporte şi să degaje în jurul ei nu numai atracţie fizică, dar şi acel imponderabil care să demonstreze că are un bogat conţinut sufletesc, cu acea superioritate morală care poate fi o oază de bucurie şi armonie într-un cuplu.
Ea trebuie să se dezvăluie încet, cu discreţie, în timp, ca să surprindă pe partenerul inimii sale cu toată bogăţia de care dispune: fizică, psihică, morală. Iar, după aceea, nu trebuie să-l decepţioneze, apărând în intimitate şi în înfruntările zilnice cu viaţa, vulgară, violentă, lipsită de cochetărie şi de delicateţe.
Există un proverb „Sinceritatea este de sticlă, discreţia este de diamant.”
