Multe amărăciuni şi despărţiri ar putea fi evitate într-un cuplu dacă cei doi parteneri – femeia şi bărbatul – şi-ar cunoaşte suficient natura lor adevărată şi ar cuprinde caracteristicile esenţiale ale celor două sexe.
Bineînţeles că natura umană este influenţată şi condiţionată de mediul în care se dezvoltă. Vom aborda însă numai unele caracteristici generale, atât ale femeilor cât şi ale bărbaţilor, indiferent de mediu.
După celebrul psiholog, Luis J.M. Sahuc, universul nostru conţine, în afară de marele infinit şi micul infinit şi infinitul profund, care de fapt este adâncimea intimă, interioară, privită prin perspectiva umană a fiecărui individ.
Femeile şi bărbaţii, din punct de vedere uman şi social, sunt egali. Există însă o deosebire fundamentală între ei, prin însăşi natura fiinţei lor, deosebire care se completează ca să devină un tot unitar şi care crează cuplul şi familia.
Dezvoltând aceste caracteristici, vom încerca să cuprindem mai uşor adevărul şi să cunoaştem mai bine pe bărbaţi, partenerii noştri, iar aceştia, pe noi femeile, tovarăşele lor de viaţă.
Ştim de totdeauna, şi este evident, că bărbatul, din punct de vedere fizic este mai puternic decât femeia, că-şi risipeşte forţele fizice şi intelectuale cu mai multă ardoare, energie de care este foarte mândru.
Din contră, activitatea sa sentimentală, în raport cu cea a femeii, este calmă şi, în mod normal, echilibrată şi, numai sub acţiunea unui şoc, ea izbucneşte cu mare ardoare şi vitalitate, reuşind să o dezvăluie în toată amploarea sa.
Din punct de vedere fiziologic bărbatul evoluează mai lent şi aceasta se observă perfect la adolescenţi. Tinerele fete se dezvoltă mult mai repede decât băieţii, atât fizic cât şi psihic.
Pentru risipa de energie pe care o face, bărbatul are nevoie de recuperare. El mănâncă şi bea mai mult, şi este normal dacă ne gândim la talia şi greutatea sa care sunt, în mod obişnuit mai mari decât ale femeii.
Pentru a duce la bun sfârşit ceea ce şi-a propus în activitatea sa are nevoie de concentrare, de linişte şi nu suportă să fie tulburat, să-şi întrerupă continuitatea lucrului, prin discuţiile casnice, agitaţie, zgomote, râs, vizite, întrebări, pe care soţia sau copiii le fac, şi care poate să-l smulgă din izolarea sa. Celelalte activităţi ale familiei îl deranjează şi-l irită, fiindcă îl îndepărtează din universul său.
Cunoscând această latură a bărbaţilor, femeia va trebui să-l menajeze şi să evite a-l solicita în acest timp pentru problemele cotidiene. Acestea pot fi discutate, mai oportun, când bărbatul s-a eliberat de ceea ce i-a produs această detaşare de universul familial.
Făcând apel la logică, el are nevoie de timp ca să-şi expună argumentele în minte, ce se succed în etape.
De aceea femeia poate greşi când îl crede încăpăţânat, refrectar, ea trebuie să aibă răbdare, să ştie să aştepte ceea ce a intuit mai înainte.
Femeia, prin judecată şi intuiţie, depăşeşte logica, fără să o ştirbească. Ea sondează, imediat realitatea în toată profunzimea şi întinderea ei şi trece peste toată gama şi mulţimea de argumente logice ale bărbatului.
O femeie inteligentă şi cu tact, va şti să sugereze bărbatului ceea ce a intuit imediat, fără a-i arăta aceasta, fără a se „grozăvi” cu abilitatea sa şi nu va trece peste “liberul arbitru” peste calitatea bărbatului de a judeca şi a cântări problema ivită, chiar dacă acesta nu are imediat încredere în intuiţia femeii.
