Ne lipseşte curajul de a spune lucrurilor pe nume la momentul potrivit.
Ne lipseşte curajul de a ne cere drepturile.
Ne lipseşte curajul de a întreba atunci când avem nelămuriri.
Ne lipsește curajul de a face lucrurile corect.
Ne lipsește curajul de a aplica bunele maniere ori de câte ori e nevoie.
O să fie cârcotași care vor spune că sunt mereu nemulțumită, dar chiar nu îmi mai pasă. Sunt dezamagită de oamenii care pot face lucruri bune și refuză acest lucru din diverse motive. Nu înțeleg oamenii care refuză să fie buni doar pentru că societatea ne vrea răi și naivi.
Încă mă mir de oamenii care vorbesc frumos, de oamenii care ajută necondiționat, de oamenii care fac simple fapte bune pentru că așa simt, nu pentru că așa ”dă bine”.
Ne lipsește curajul de a zâmbi… Zi de zi pare tot mai greu să spunem ”Bună dimineața!”, ”Te rog” sau ”Mulțumesc” , refuzăm să ne ținem promisiunile, ne lipsește curajul de a fi oameni.
Mie imi lipseste curajul in multe situatii, situatii care, in mintea mea, ar duce la conflicte sau cel putin la reprosuri. Fug de ele. Sa fiu manierata, sa ajut, acolo nu, nu pot sa refuz o stare de bine. Exista oameni care ajuta si nu le lipseste curajul insa abordarea problemei e diferita, fiind lipsiti de maniera si violenti cel putin verbal iti dai seama ca… nici asa nu e bine.
Mihaela – De multe ori, incerc sa ma controlez si sa nu raspund oamenilor cu aceeasi moneda. Indiferent de cum sunt oamenii, voi incerca mereu sa fiu corecta si sa raspund in cel mai politicos mod.
Offf, suntem in tacere din copilarie, cand nu aveam voie sa spunem ca Ceausescu e rau. Tin minte perfect cand, in urma unor discutii pe care le auzisem intre tata si prietenii sai ( in conditiile in care tata avea telefonul ascultat, era urmarit de securitate indeaproape), i-am spus bunicii ca Ceausescu e rau, iar ea, in disperarea de moment, mi-a spus ca nu e adevarat. ca Ceausescu e cel mai bun conducator, incercand sa ma convinga sa nu mai spun vreodata asa ceva, stiind ca as fi in pericol. Uite de-asta nu avem curaj. Unii dintre noi avem alt temperament si ne mai ia curajul uneori, dar altii ne ghidam dupa spusele “vorba multa, saracia omului” :))
Ioana – chiar saptamana trecuta ne spunea tata cum ne minteau ei pe noi ca mancam carne de iepuras, si nu de vitel ca sa nu vorbim la gradinita si sa-l ~bagam in belele~ .
Cat despre curajul de a spune lucrurilor pe nume in fata, si nu pe la spate, mai mult despre asta ma refeream, ne place sa spunem in fata lucruri frumoase, si pe la spate ne spunem adevarata parare. Asa e cu politica, parerea personala…