Sună a confesiune și exact asta și este! Da, sunt pretențioasă atunci când îmi aleg hainele și accesoriile, dar sunt de zeci de ori mai pretențioasă atunci când vine vorba de serviciile pentru care plătesc. Mi se pare normal să primesc ceea ce plătesc și mi se pare ciudat să nu fiu respectată.
Pasionată de bucatărie și gătit, nu pot să nu fiu pretențioasă atunci când vine vorba de preparate culinare, de deserturi, de localuri. Știți ce mi se pare extrem de ciudat? Că românii acceptă orice, în orice condiții. Nu am văzut pe nimeni să reclame faptul că într-un anumit local niciodată mâncarea nu e la fel. Că de fiecare dată, scade calitatea preparatului, crește prețul, scade gramajul, nimeni nu observă. Sau poate suntem atât de indiferenți față de propria persoană încât acceptam să fim mințiți? Ne lăudăm în fața prietenilor că suntem pretențioși și nu acceptăm jumătăți de măsură, dar de fapt lucrurile stau exact invers.
De câte ori ați reclamat dacă ați primit carne crudă, mâncare fără gust, trântită în farfurie?
De câte ori v-ați plâns dacă paharele sau tacâmurile nu erau intacte? Majoritatea sunt ciobite, vechi, ruginite, zgâriate.
De câte ori ați plecat dintr-un local dacă ospătarul v-a ignorat minute în șir? Și poate la final, ați și lăsat bacșiș pentru asta, oare el ce a înțeles?
Lumea spune că eu sunt fițoasă și pretențioasă și că ar trebui să mă obișnuiesc cu sistemul, adică spus simplu ”taci și rabdă!” Dar mie nu mi se pare normal, adică am reclamat de fiecare dată atunci când serviciile plătite nu s-au ridicat la nivelul așteptărilor. Am sperat că poate vor învăța din asta, nu am făcut-o sub formă de critică.
Cred că ar trebui să fim mult mai pretențioși, astfel comercianții nu și-ar permite să-și bată joc de noi. Acceptăm mâncare slab calitativ doar pentru că e un local renumit? Acceptăm deserturi fără gust doar pentru că arată bine, sunt colorate și pline de zahăr? Acceptăm să mâncăm într-un local murdar? Și ne mai mirăm că astfel de localuri încă merg? V-ați gândit că toate astea se datorează faptului că NOI, clienții, acceptăm orice? Vina e a noastră că le permitem să ne servească orice și suntem dispuși să plătim.
Ei bine, eu nu mai merg în localurile unde baia e extrem de murdară, unde tacâmurile sunt vechi, iar vesela e ciobită, unde ospătarii uită că e important să-l faci pe client să se simtă bine ca să revină. Nu mă înțelegeți greșit, nu vreau să fiu lingușită, vreau doar respectul pe care-l ofer. Atât și nimic mai mult.
Din păcate, am observat că noi, românii, nu suntem pretențioși când vine vorba de mâncare. Nu știm și nu putem aprecia un preparat gustos, sănătos, din ingrediente de calitate, servit elegant într-un local curat și primitor. Sunt surprinsă în fiecare vacanță înafara țării, că oamenii beau vin sau șampanie în fiecare seară, comandă preparate interesante, savurează preparatul și îl apreciază, aleg cu mare grijă ce să consume. Noi încă nu avem cultura aceasta, din păcate. Orice local care s-a deschis în oraș, a avut la început un meniu cu preparate culinare deosebite, pe parcurs, ca să rămână pe piață, au ajuns să introducă în meniu preparate banale pentru că acelea se cereau. Sunt bucuroasă atunci când se deschide o nouă cofetărie în oraș și sunt prima care merge să încerce noile produse, dar de fiecare dată mă lovesc de aceleași feluri de prăjituri cu cremă de margarină. Zilele trecute am cumpărat un macarons de la o renumită patiserie din Cluj, doar culoarea roz și sâmburii mi-au dat de înțeles că e cu zmeură, aroma de zmeură lipsea cu desăvârșire.
Poate e momentul să devenim mai pretențioși, poate astfel comercianții vor înțelege ce așteptări avem de la ei și vor investi mai mult în calitate!
