Un om politicos este trădat şi de limbajul elegant pe care îl are. În acest sens putem spune că e necesar să vorbească şi să scrie corect gramatical limba maternă, măcar limba maternă.
Alt parametru util este pronunţia. Degeaba se pricepe la gramatică dacă nu pronunţă corect şi aici ar fi câteva exemple edificatoare: „am văz’t”, „nu’s”, „ghivetă” în loc de chiuvetă, „sosetă” în loc de şosetă şi lista poate continua.
Ticurile verbale şi vulgarităţile nu au ce căuta în limbajul unui om manierat. Pe lângă faptul că zgârie la modul cel mai serios timpanul, trădează şi o lipsă de cultură care-l împiedică pe cel care foloseşte acest limbaj să umple propoziţiile cu nişte cuvinte mai savuroase.
Se pare că unii au uitat de existenţa pronumelui de politeţe, care ne ajută să fim eleganţi şi distinşi în exprimare. Acesta sună aşa: dumneata, dumneavoastră şi dumitale, dumneavoastră. Dacă vorbim la persoana a treia vom spune: dumnealui, dumneaei şi dumnealor.
Câteodată se foloselşte ca pronume de politeţe cel personal: dânsul, dânsa, dânşii, dânsele. Acesta e pronume personal, nu de politeţe.
Când folosim Tu?
Trecerea de la dumneavoastră la tu se va face doar atunci când se simte că e bine venită. Propunerea va trebui să vină întotdeauna de la cel mai în vârstă, din partea doamnei şi din partea superiorului şi nu invers.
Pentru încheiere am păstrat câteva forme revenţioase care exprimă cel mai înalt grad de respect: Domnia ta, Măria ta, Înălțimea ta, Excelența sa, Luminăția voastră, Preasfinția sa, Majestatea sa.
Pentru mai multe articole despre bunele maniere, vă invit să citiți și site-ul ManierArt.
