Dacă în casă există doi frați, este extrem de ușor ca unul dintre ei să se simtă mai puțin iubit. Dar ce trebuie să facă mama care e acuzată că are preferințe, pentru a nu răni pe nimeni?
Uneori se întâmplă, pentru că primul fiu a fost extrem de dorit. În alte cazuri, ultimul este preferatul, fiind mezinul familiei. Oricum ar fi, în aproape toate familiile se întâmplă ca unul dintre copii să ocupe un loc special în inima mamei. Adică, să existe un preferat. Sentimente considerate inacceptabile şi, prin urmare, de neconfesat. Şi chiar dacă mama face totul pentru a nu lăsa să „transpire” ceva, este destul de dificil să-şi ascundă aceste sentimente.
Nu nega realitatea
De ce poate apărea preferinţa pentru un anumit copil? Deseori poate apărea o afecţiune deosebită pentru unul dintre micuţi care e identificat cu „copilul din vis”, altfel spus cu cel pe care ai visat mereu să-l ai. Sau, pur şi simplu, eşti tentată să te ataşezi mai mult de copilul tău care-ţi face cele mai puţine probleme şi care este mai ascultător. Important este să înţelegi că nu este vorba de a iubi mai mult unul dintre copii. Pur şi simplu, este vorba de faptul că te simţi mai apropiată de unul dintre ei. Dificil este atunci când mama îşi neagă sentimentele şi se străduieşte să se comporte la fel cu amândoi, pentru a părea imparţială, ajungând să „măsoare” vorbele bune şi mângăierile, pentru a le împărţi în mod egal. Astfel se pierde din vedere un lucru extrem de important. Şi anume, acela că fiecare copil are nevoi diverse în funcţie de vârstă şi caracter. Şi, pe de altă parte, nu este posibil ca o mamă să-şi manifeste iubirea pentru ambii copii în acelaşi fel. Un mititel de un an este mai drăgălaş decât fratele lui de şase ani care va merge la şcoală şi, evident, eşti tentată să-l răsfeţi maimult.
De ce să o negi? În acelaşi timp, puiul de om de şase ani îşi emoţionează mama prin modul lui de gândire şi prin felul în care încearcă să descopere pas cu pas lumea. Prin urmare, important este să trăieşti spontan diferenţele şi să încerci să valorifici laturile pozitive ale fiecăruia. Dacă fiecare copil simte că este apreciat cu adevărat, nu simte nevoia să contorizeze micile atenţii pe care pe primeşte fratele lui din partea mamei. Se simte sigur de iubirea mamei, iar acest lucru îi ajunge.
Explică-le pe înţelesul lor
Ce se întâmplă însă dacă fiul care primeşte mai puţină afecţiune percepe preferinţa mamei şi îi pune fatidica întrebare: „Tu îl iubeşti mai mult pe el?” Inutil să-i răspunzi „Pentru mine sunteţi la fel amândoi, eu nu fac nicio diferenţă!”, pentru că cei mici nu vor răspunsuri generale – lor le plac răspunsurile precise. Mult mai indicat este să-ţi aprofundezi discursul şi să-i explici fiului, spre exemplu, că mama îl urmăreşte mai mult pe cel mic pentru că este mai firav şi că are nevoie de mai multp atenţie. Dar că este extrem de mândră de el, pentru că este mai puternic şi că a învăţat atât de repede să se încalţe singur.
Înlătură „sentimentul de vinovăţie”
Şi cum scapă o mamă de sentimentul de vinovăţie când realizează că îl preferă pe unul dintre copii? Pentru a înlătura gândurile negative, e bine să-şi amintească de faptul că, de regulă, aceste sentimente nu sunt „pentru totdeauna”. Pentru că preferinţa pentru un anumit copil, de cele mai multe ori, nu este de neschimbat. Se poate transfera, în timp, de la unul la celălalt.
Ajută-i să nu se certe
De regulă, atunci când mai multţi fraţi în casă, inevitabil, apar gelozii între ei. Depinde de părinţi să-i ajute să le depăşească. Iată câteva sfaturi pentru a-i ajuta să treacă uşor peste problema numită „frăţior”:
- Sunt invidioşi? Ajută-i să îşi depăşească sentimentele!
Atunci când cel mare e mai ostil faţă de fratele lui, nu îl certaţi. Arătaţi-i că îi înţelegeţi confuzia şi nu ezitaţi să-l compătimiţi. Numai lăsându-l să-şi exprime sentimentele, primul născut se va putea acomoda cu prezenţa celui mic.
- Nu provoca o competiţie!
Nu vă zgârciţi cu aprecierile şi cu laudele când e vorba de copiii tăi. Fii atentă însă să îi lauzi pe fiecare. Oferiţi-le fiecăruia în parte şi nu îi comparaţi.
- Nu îi obliga să se iubească!
Fraţii se pot certa. Afirmaţii de tipul: „Nu îl mai iubesc!” sau „Nu pot să-l sufăr!” exprimă de fapt frustarea că nu mai are locul privilegiat în inima mamei, de fiu unic. Nu îl certa şi nici nu-l pedepsi pe „răzvrătit”.
