Femeia şi sportul II

Femeia şi sportul II Atenţia trebuie însă îndreptată asupra unui aspect important. În timpul ciclului menstrual, fetele au o rezistenţă scăzută, unele din tre ele sunt iritabile, au dureri de cap, obosesc uşor, sunt inapte pentru o activitate fizică susţinută.

În această perioadă evitarea eforturilor intense, ridicarea de greutăţi mari, săriturile, alegările de durată. În cazul în care în timpul menstrelor se observă un flux foarte intens, dureri mari sau o stare generală alterată, se suspendă activitatea fizică şi se consultă medicul. Este de dorit ca în timpul menstrelor fetele să nu se expună nici la soare, deoarece supraîncălzirea poate provoca hemoragii. De asemenea, este interzisă baia prea rece şi prelungită, dar şi baia în apă caldă. Se admite duşul cu apă călduţă, la temperatura corpului, în niciun caz cu apă fierbinte sau rece. Se întâmplă ca unele sportive, înainte de competiţii, să ceară medicului modificarea ciclului menstrual prin tratament hormonal. Nu recomandăm nimănui acest lucru, deoarece dereglarea artificială a menstrelor poate avea consecinţe neplăcute mai târziu, revenirea la normal necesitând luni de zile de tratament.

Sarcina scoate femeia din viaţa sportivă pentru un anumit timp. Totuşi, multe dintre sportivele noastre de performanţă au preferat acest repaus, revenind cu forţe noi şi reîncepându-şi activitatea în condiţii foarte bune. Practicarea sportului de performanţă se întrerupe din luna a II-a putându-se practica exerciţiile cu efort redus şi în afara concursurilor, care solicită intens organismul. În general, sportivele duc sarcina în condiţii foarte bune şi se refac foarte repede după naştere.

O altă perioadă mai dificlă este menopauza. Trecerea prin această perioadă se face de obicei în jurul vârstei de 50 de ani. Deşi e incontestabil că starea de sănătate întâmpină anumite dificultăţi, femeile care au practicat în viaţă un sport trec mult mai uşor prin această perioadă, decât femeile care au avut o viaţă sedentară. Menopauza, fiind inevitabilă, trebuie să ne pregătim să trecem prin ea cât mai uşor cu putinţă. Nu este o boală şi nici nu înseamnă că, o dată cu instalarea ei, femeia nu mai este femeie.

O femeie normală şi sănătoasă va depăşi fluctuaţiile endocrine cu uşurinţă, îşi va păstra frumuseţea şi atunci când alte femei se socotesc îmbătrânite.

Marea majoritate a sporturilor poate fi practicată de femei. Înotul, considerat ca unul dintre sporturile cu cele mai bune efecte asupra sănătăţii, se poate practica de la o vârstă foarte fragedă. Copiii pot învăţa să înoate de la 4 ani, fără niciun inconvenient. Obişnuiţi cu apa rece, ei se vor căli şi vor deveni mai rezistenţi la boli. Înotul solicită mult musculatura întregului corp şi, prin diferite stiluri, putem acţiona asupra anumitor grupe musculare pe care vrem să le întărim în special. De exemplu, stilul brasse întăreşte mult musculatura spatelui şi a cefei, pe când stilul crawl tonifică muşchii pectorali. Delfinul solicită mult umerii, abdomenul şi spatele, iar înotul pe spate îndreaptă coloana vertebrală şi combate poziţia cifotică, pe care o iau copiii în bancă stând cu amândouă mâinile pe masă şi rotunjind spatele. Înotul pe o latură îndreaptă curburile laterale ale coloanei. Iată deci că putem ajuta dezvoltarea armonioasă a corpului, alegând stilul de înot corespunzător pentru copilul cu atitudine vicioasă.

Iarna se recomandă patinajul, care şi el se poate învăţa încă de la vârsta de 4 ani. Acomodarea cu alunecarea pe gheaţă dezvoltă mult simţul de echilibru, siguranţa în mişcări. Infinita varietate de mişcări care se execută pe gheaţă pune în funcţie nu numai musculatura membrelor inferioare, ci toţi muşchii. Unele dintre figurile grele în patinajul artistic sunt identice cu cele mai grele exerciţii de gimnastică acrobatică- copiilor le place alunecarea pe gheaţă. În joacă se iniţiază într-un sport care poate da multiple satisfacţii şi se poate practica, la fel ca şi înotul, până la o vârstă înaintată.

Excursiile începute la o vârstă fragedă, asociate iarna cu schiul, sunt la fel de utile. Obişnuiesc organismul cu altitudinea, cu diferenţele de nivel, întăresc musculatura prin mers, căţărare, urcare pe pantă, mers pe teren inegal. Aerul de munte întăreşte plămânii, face respiraţia mai adâncă şi înviorează circulaţia, pe când varietatea decorului linişteşte sistemul nervos.

Tenisul de masă şi de câmp dezvoltă precizia în mişcări, ameliorează viteza de execuţie. Deoarece este un sport asimetric, este necesar ca în acelaşi timp să se practice şi o gimnastică specială pentru dezvoltarea braţului stâng, care altfel rămâne slab dezvoltat.

Gimnastica artistică dezvoltă graţia în mişcări, supleţea, face mersul uşor, corect, frumos, accentuând feminitatea, fiind executată cu acompaniament muzical, ameliorează simţul ritmului şi corelarea mişcării cu sunetele; creşte flexibilitatea articulaţiilor şi tonicitatea musculară.

Un comentariu la „Femeia şi sportul II”

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.