Deşi pe tărâm intelectual femeia se poate măsura cu bărbatul, din punctul de vedere fizic, este mai delicată, de o construcţie mai fină, cu o rezistenţă scăzută, în schimb mai îndemânatică. Să nu cerem femeilor ceea ce nu pot da: o forţă egală cu a bărbaţilor. Cu toate că participă în egală măsură cu bărbatul în procesul muncii, femeia simte nevoia să fie ocrotită, ajutată şi, poate, puţin şi răsfăţată.
În sport, ca şi în alte domenii, femeia nu trebuie să uite că este femeie, iar sportul pe care doreşte să-l practice trebuie să fie adaptat organismului său, conformaţiei feminine, să nu dăuneze, ci, din contra, să întărească şi să înfrumuseţeze. Statura femeilor este mai mică decât a bărbaţilor, umerii mai înguşti, bustul mai lung, şoldurile dezvoltate. Cutia toracică mai mică face să scadă volumul respirator. Oasele fragile, fine, se observă bine comparând braţele şi picioarele femeilor cu ale bărbaţilor. Înclinarea bazinului înainte este mult mai mare şi poate varia de la 35 la 60 de grade. Această înclinare a bazinului atrage după sine şi arcuirea coloanei vertebrale, în regiunea lombară, deci o lordoză, care, dacă nu depăşeşte un anumit grad, este normală şi fiziologică. Înclinarea prea accentuată a bazinului înainte este în funcţie de tonicitatea musculaturii abdominale. Cu cât abdomenul este mai tonic, cu atât curbura coloanei este mai mică. Ţesutul adipos la femei este în general mai abundent, dând liniilor corpului graţia cunoscută, bineînţeles dacă nu depăşeşte proporţia normală. Musculatura reprezintă în medie numai 35% din greutatea totală, pe când la bărbaţi această valoare poate fi de 40-45%. În schimb, ţesutul adipos este în valoare de 28%, pe când la bărbaţi doar 18% din greutatea totală.
Inima este şi ea mai mică, volumul de sânge aruncat în circulaţie, de asemenea, dar bătătile inimii sunt mai accelerate. Vasele de sânge – atât arterele, cât şi mai ales, venele – sunt mai slabe, circulaţia sângelui, în special la mâini şi la picioare, deficitară. Numărul globulelor roşii din sânge, mai redus decât la bărbaţi, dezavantajează femeile, cu atât mai mult, cu cât acestea pierd periodic o cantitate de sânge pe care trebuie să o reînnoiască.
Aparatul respirator se caracterizează printr-o frecventţă mai mare a respiraţiilor, cu o amplitudine mai mică.
Sistemul nervos al femeilor este mai labil. În perioadele fiziologice sunt nervoase, iritate, se concentrează greu, obosesc uşor din punct de vedere fizic şi psihic. Sensibilitatea lor este mai mare, reacţionează prompt. Voinţa femeii este câteodată demnă de admirat şi, canalizată bine, poate să ducă la realizări uimitoare. Inteligenţa este vie şi capacitatea de asimilare foarte mare.
Atenţia distributivă le face să poată executa mai multe lucruri simultan. Posibilitatea de adaptare la situaţii dificile este bine dezvoltată la femei. Deşi forţa fizică este mai mică decât a bărbaţilor, adaptarea femeilor cerând un timp mai îndelungat, în schimb ele sunt superioare din punctul de vedere al îndemânării.
Deşi accentul pus în ultimul timp pe educaţie fizică şi sportul de mase a atras un număr mare de femei în rândurile performerilor, un număr mare dintre ele se limitează la o activitate fizică restrânsă, obiectând cu timpul liber foarte redus, din cauza activităţilor profesionale şi menajere. Este incontestabil mai comod să stai în faţa televizorului şi să vizionezi un meci de volei feminin. Cu toate acestea, este foarte bine să-ţi alegi o ramură de sport care să-ţi facă plăcere şi pe care să-l practici întărindu-ţi sănătatea.
Este bine să obişnuim şi fetiţele să facă gimnastică şi să le îndrumăm să înceapă să practice sportul, bineînţeles nu neapărat de performanţă. Sportul nu se face numai în competiţii. În momentul în care copilul începe să înveţe înotul, de fapt, el se iniţiază în practicarea unui sport. Gimnastica igienică de dimineaţă se poate transforma, cu încetul, în gimnastică artistică sau de viteză; excursiile la munte, în alpinism; jocul cu mingea, în volei, baschet sau handbal.
