Ne place să credem că există cupluri perfecte, ne place să vorbim despre ei ca fiind perfecţi, din punctul nostru de vedere. Dar acel cuplu perfect într-o zi aflăm că se desparte, şi atunci avem un şoc. Nu putem să înţelegem de ce s-au despărţit când nouă ni se părea a fi cuplul ideal. Acel cuplu care niciodată nu se ceartă, care mereu se sprijină, care par prea fericiţi pentru a fi adevărat.
În cercul nostru de prieteni, avem mai multe cupluri diferite, dar partenerii se potrivesc atât de bine. Se mai contrazic, se mai ceartă, dar se iubesc şi asta se vede. Eu nu cred în cuplurile perfecte care nu se ceartă niciodată, nu au niciodată o părere diferită, care mereu par într-o armonie perfectă. Şi ştiţi de ce? Pentru că am impresia că dincolo de acea perfecţiune este o mare tristeţe, un mare neadevăr. Am impresia că aceste cupluri sunt perfecte doar în societate, iar când ajung acasă sunt doi străini.
Mie îmi plac cuplurile care au curaj să discute subiecte în contradictoriu şi în faţa prietenilor, însă fără a ajunge să se certe sau să se jignească. Cred în cuplurile care pot să comunice fără să-şi piardă respectul unul pentru celălalt.
Cuplul perfect din punctul meu de vedere e acel cuplu care se respectă şi când acest lucru se observă cu ochiul liber de către ceilalţi. Un cuplu ideal pentru mine înseamnă că partenerii ştiu să comunice, că se respectă şi se iubesc fără a folosi prea multe cuvinte, că se înţeleg din priviri şi sunt mereu gând la gând. Îşi respectă unul celuilalt intimitatea, gândurile şi pasiunile, nu îşi îngrădesc libertatea şi au încredere unul în celălalt.
O căsnicie excelentă nu este aceea în care un “cuplu perfect” este împreună, ci una în care un cuplu imperfect învaţă să se bucure de deosebirile dintre ei. Dave Meurer
Hai sa-ti impartasesc ceva… 🙂 Mama mea a visat mereu pentru mine un tip inalt, brunet, ochi verzi, imbracat la costum, sa lucreze intr-o banca, sa fie pedant, un fel de McDreamy al vremurilor ei, transpus in vremurile noastre :)) Nu sunt casatorita, insa sunt impreuna cu prietenul meu neamt de trei ani, locuim impreuna de un an si ceva si nu e deloc McDreamy 😀 Nu se imbraca in costum decat cand e musai, iarna ghete Timberland si vara tenisi, nu lucreaza intr-o banca, nu e chiar inalt, nu e suplu deloc, nu vorbeste romaneste, noi cand ne certam ne certam in engleza (cand ne-am cunoscut eu nu vorbeam deloc germana si comunicarea noastra a inceput in engleza, acum e un mix de engleza-germana), nu semanam deloc, eu tind sa fiu eleganta, lui ii place rap-ul, mie imi plac love stories movies, el se uita la filme cu extraterestrii :))), dar… ne completam minunat, comunicam si ne sprijinim unul pe altul, ne povestim problemele legate de munca, ne cerem parerea unul altuia, el se gandeste ca in primul rand mie sa-mi fie bine, eu ma gandesc ca in primul rand lui sa-I fie bine, le-am dat o sansa si filmelor cu extraterestrii si nu sunt chiar asa de rele, iar el sta si se uita cu mine si la filmele mele romantice, mai bombane el in timpul filmului, insa se uita pana la final. Nu cred ca exista cuplul perfect, nu stiu daca voi fi cu el toata viata, insa cred in noi si in respectul dintre noi, cred in ceea ce avem acum, cred in corectitudinea dintr-un cuplu, armonie, dragoste, in comunicare, nebunie, unicitate, imperfectiune.