Apa este de 28 de ori mai bună conducătoare de căldură decât aerul; în consecinţă, va avea efecte mult mai mari asupra organismului. Pierderea de căldură a unui corp în apă este mult mai mare decât în aer.
Deoarece 30% din sângele circulant se află în piele, dacă vasele capilare sunt deschise, ea va răcori dintr-o dată o treime din sânge. Stratul adipos apără organismul de răcire, deci cei slabi sunt mai puţin apăraţi. Efectul pe care îl produce călirea cu apă trebuie să constea într-o stare generală bună, o senzaţie plăcută de căldură şi o liniştire a sistemului nervos.
Contactul brutal al pielii cu apa rece este urmat de o reacţie violentă. Vasele capilare se contractă, pielea devine lividă, apoi peste câteva clipe se înroşeşte. Dacă acţiunea apei reci continuă, vasele se contractă din nou şi pielea devine albă- violacee şi ia aspectul cunoscut sub denumirea de „piele de găină”.
Apa prea caldă are, la început, acelaşi efect ca şi apa rece, dar foarte repede vasele se dilată şi pielea se înroşeşte. La început, vom avea o senzaţie de liniştire, dar dacă baia caldă durează mult, apare senzaţia de somn, oboseală, slăbiciune.
Călirea cu apă se poate face sub forme variate.
Fricţiuni cu prosopul umed se fac în ritm vioi, pe tot corpul, până se înroşeşte pielea. După fricţiune pielea se şterge cu un prosop uscat. Se recomandă ca după procedură să ne plimbăm în ritm vioi prin cameră. Persoanele mai rezistente pot face fricţiunea dimineaţa, în faţa geamului deschis. Împreună cu gimnastica de dimineaţă, are un efect foarte tonic. Fricţiunea poate fi generală sau parţială, numai pe braţe şi picioare.
Duşul este un procedeu cunoscut de toată lumea. El poate fi general sau parţial, cu jetul continuu sau intermitent, de diferite temperaturi, cu trecere lentă de la o temperatură la alta sau, din contră bruscă, la diferenţe de temperatură mari. Efectul duşului poate fi mecanic (când este vorba de presiune) sau termic. Are efect asupra respiraţiei, pulsului şi vaselor de sânge din piele.
Oamenii sănătoşi vor începe călirea cu duşuri la presiune mică şi apa la temperatura corpului. Durata va fi la început de 2 minute. Dacă avem posibilitatea, face să crească presiunea apei treptat şi în acelaşi timp scădem zilnic temperatura. Durata ajunge până la 4-5 minute. Pentru cei nervoşi, un duş cald, cu o presiune asemănătoare unei ploi cernite şi cu o durată de 4-5 minute, este calmant şi liniştitor. Duşul răcoros, la presiune mare are de asemenea un efect tonic, dacă nu depăşeşte 1-3 minute.
Femeile care au depozite mari adipoase pot face duş rece cu presiune mare pe tot corpul. Se poate face şi alternând apa fierbinte cu cea rece, tot la presiune mare, cu efect bun şi asupra vaselor de sânge. Pentru cei sensibili sau convalescenţi, este bine ca apa să fie caldă şi presiunea medie, iar duşul să nu depăşească 3-4 minute.
Duşul se face zilnic, de preferinţă după gimnastica de dimineaţă, lăsând o scurtă perioadă de liniştire a organismului după efort. Nu vom face duş rece pe pielea transpirată şi dacă suntem obosiţi. În aceste cazuri aşteptăm să se liniştească organismul sau începem cu apa caldă şi la sfârşit dăm drumul, pentrun un minut, jetului de apă rece. Cu cât suntem mai obosiţi, cu atât duşul va fi mai scurt. Pentru menţinerea fermităţii sânilor, am mai amintit că se utlizează duşuri alternante calde şi reci. Se fac mai bine când există o instalaţie cu o rozetă mobilă, la presiune mare, alternând apa caldă şi rece foarte des. Acelaşi procedeu aplicat la membrele inferioare este foarte eficient pentru tonificarea circulaţiei sângelui, în special la persoanele cu tendinţă la varice.
Atât duşul cald, cât şi cel rece este contraindicat persoanelor care au hipertensiune arterială, arteroscleroză, emfizem pulmonar, tendinţă la hemoragii, afecţiuni cardiace. Acestea vor face duşuri numai la temperatura corpului şi de scurtă durată.
