Din cer au căzut trei mere de Narine Abgarian recomandare lectură

”Balsam pentru suflet”, așa descrie Ludmila Ulițkaia această carte. ”Din cer au căzut trei mere” poate fi o lectură plină de învățături dacă vrei să le vezi. Pentru mine, a fost o carte dragă, o lectură aparte, care m-a învățat că ”părerea altora ar trebui să fie ultima noastră grijă”.

Fiecare carte este minunată în felul ei și nu poate fi judecată fiindcă suntem subiectivi. Iată de ce eu îmi aleg lecturile în funcție de instinct, și prea puțin pe recomandările altora. Există autori dragi mie care scriu minunat, dar nu sunt pe placul tuturor și este în regulă. Însă consider că fiecare carte merită o șansă. Și mai cred cu tărie, că fiecare poveste o percepem diferit în momente diferite ale vieții.

Din cer au căzut trei mere – o poveste armeană

Pe mine, m-au fascinat mereu lecturile din alte culturi. Am găsit o lume nouă, cu reguli noi, și multe superstiții amuzante. E interesant cum oamenii credeau în orice fir de praf mișcat fără explicație și îi dădeau conotații în funcție de ce doreau să creadă.

Povestea Anatoliei e despre răbdare, speranță, o poveste între realitate și basm. Îți poate părea o poveste alambicată, dar te rog oferă-i credit până la final. Citește cu ochii minții și ai sufletului, descoperă frumusețea unei vieți simple.

Maran este un sat mic, cu puțini locuitori, dar tare uniți între ei. Acolo, viața trece diferit, încercând să facă față războiului, foametei și dezastrelor naturale. Nu au visuri, idealuri, conștienți de fragilitatea vieții, încearcă să nu atragă mânia Creatorului și trăiesc o viață modestă.

Mici minuni, bucuria vieții

Simplitatea vieții te învață să te bucuri de orice. E o minune când poștașul vine cu scrisori. O minune e și când primesc ajutoare în timpul foametei pentru a nu muri de foame.

Cea mai mare minune în acest sat e să iubești, și chiar și la 58 de ani să-ți întemeiezi o familie. Într-o lume care nu credea în iubire, afecțiune, gesturi frumoase, e o minune să fii fericit. Se poate.

Chiar autoarea spunea, ”Am vrut să scriu o carte al cărei sfârșit să ofere speranță. Omenirea are mare nevoie de speranță, de povești despre bine.”

Cred că noi, oamenii, avem nevoie de speranța în ceva bun, ceva frumos. Având parte de bucurie, îi putem învăța și pe alții să creadă în ea.

*** Gânduri din poveste

”Lipsa de activitate și lenea răpesc sensul vieții.”

”Cu cât cuvintele sunt mai simple, cu atât sensul lor e mai profund.”

Anatolia obosise să trăiască. Apoi l-a întâlnit pe Vasili. Și îi spune cu lacrimi în ochi, crezând că ea e pe moarte. ”Acum vreau să trăiesc cât mai mult”.