Profit la maxim de rolul de mătușă/nașă a Karinei și încerc să petrec cât de mult timp pot cu ea făcând diverse activități. De fiecare dată când o iau de la părinți, primesc instrucțiuni de la mama ei și o plasă cu cele necesare Karinei în funcție de anotimp sau destinație.
De cele mai multe ori, mergem în parc la topogane și la copii, iar în geanta mea mare, găsești mereu tot ce e necesar: batise de hârtie, dezinfectant, un fruct pentru gustare, o sticlă cu apă, iar mai nou, căciuli copii pentru că mereu ne prinde seara la plimbare și în funcție de ținuta Karinei, asortăm o căciuliță sau alta.
Atunci când am acceptat să fiu nașă pentru Karina, am știut că trebuie să-mi asum niște responsabilități. Datoria nașilor nu e doar să cumpere cadouri multe și scumpe, ci să ofere copilului atenția necesară, iar părinților, un ajutor la nevoie. S-a înțeles greșit noțiunea de nași și observ că lumea înceacă să se scuze că nu are timp de cel mic prin oferirea de cadouri. Oricine poate cumpăra un cadou, dar puțini au timp să se joace cu cel mic, să-l ajute să descopere noua jucărie.
Pe mine, fiecare zi petrecută cu Karina, mă ajută să înțeleg mai bine cum gândesc cei mici, ce așteptări au, la ce visează și ce își mai doresc. Am învățat cu ea și de la ea, să am mai multă răbdare să ascult, am învățat că fiecare lucru nou poate aduce o bucurie mare, am învățat că ea vrea doar să ne plimbăm în parc, să ne dăm de nenumărate ori pe topogan și să mâncăm înghețată sau gogoși, asta e adevărata ei bucurie, bucurie ascunsă în lucruri mărunte pe care, noi, adulții nu o mai observăm.
Am redescoperit cu ea micile bucurii, am apreciat mai mult o oră de relaxare în parc, fugind după ea sau cu ea după căței, câteva ore petrecute cu ea înseamnă reîncărcarea bateriilor pentru o perioadă bună de timp. Ne place să ieșim împreună și avem un program al nostru, dacă e sâmbătă, mergem la piese de teatru, dacă e duminică, mergem la concert ”Gașca Zurlii”, peste săptămână, după ce iese de la grădiniță, mergem în parc cu rolele sau cu bicicleta, iar dacă se întâmplă să fie bolnăvioară sau dacă plouă, stăm în casă și redescoperim jocurile comandate de la Noriel.
Fiecare copil își dorește mai multă atenție din partea celor mari, are nenumărate întrebări, caută și așteaptă mereu răspunsuri, sunt curioși și atât de fericiți când descoperă ceva nou. Mie îmi face plăcere să mă joc cu ea și să facem activități împreună. Voi ce activități aveți cu cei mici?
