Tot mai des am observat că oamenii nu mai au curajul de a-ți spune în față ce părere au despre tine sau despre o anumită situație. Mi se pare ciudat să ajungi să îți minți prietenii, să le spui doar lucrurile pe care vor să le audă. Atunci te mai numești prieten?
Mereu am fost de părere că oamenii care îți cer părerea, trebuie să o accepte, nu să se conformeze. Dar nici nu înțeleg de ce ajung să se supere. Poate pentru că sfatul primit nu se potrivește cu cel așteptat de ei, din invidie că ai avut o idee mai bună. Prietenii sunt acei oameni cu care ne place să ne înconjurăm, ne place să-i avem alături, avem încredere în sfaturile lor, oameni care vor avea curajul să spune lucrurilor pe nume, într-un mod diplomat, încât să se facă înțeleși.
Aș aprecia dacă oamenii din jurul meu ar avea curajul să spună lucrurile drept în față, fără prea multe ocolișuri, cu diplomație, repet, fără jigniri, doar adevărul, părerea lor proprie. Este chiar atât de greu? La fel și atunci când cineva se supără pe mine, aș vrea să știu motivul supărării. Aș avea astfel posibilitatea să mă apăr, să explic de ce am spus ceva sau de ce am reacționat într-un anumit fel. Poate am fost greșit înțeleasă, poate m-am exprimat greșit, poate am o justificare. Dar niciodată nu ni se dă acest drept, dreptul de a ne apăra. Oameni preferă să rupă prietenii, să stea supărați, decât să încerce să comunice.
Comunicarea poate face mai mult decât ne putem aștepta, și uneori poate e mai util să trecem peste orgoliu și să discutăm deschis decât să ținem supărarea și să ne otrăvim astfel sufletul.
Alegeți să discutați cu oamenii dragi în loc să distrugeți o prietenie frumoasă!
Sursă foto http://www.pinterest.com/mihaelanistor/
Oamenii, de obicei, când cer o părere vor de fapt să le spui EXACT ceea ce vor să audă. Dacă le-ai spus altceva, gata, imediat se supără nevoie mare. Ei nu sunt obișnuiți ca cineva, mai ales din cercul lor de prieteni, să aibă o părere diferită față de a lor. Nu știu, probabil se gândesc că musai împart același creier cu persoana căreia îi cere părerea.
Eu mă feresc să răspund la astfel de întrebări deoarece știu exact care va fi rezultatul.
Roxana – Din pacate, de multe ori imi musc si eu limba, dar cu ocazia unor astfel de discutii, se mai cern prietenii.
Uite, iti spun eu un lucru direct, pe nume : Pinterest nu e sursa. La fel nu e nici Facebook sau twitter. In schimb http://www.pinterest.com/ciulea/ poate fi considerata sursa 😉
Si diplomatia asta, mai Mihaela, se invata. Nu este nativa si trebuie sa ai ceva neuroni mari si inghesuiti ca sa pricepi cu ce se mananca. Io zic ca ar fi mai bine sa ne mai domolim si noi asteptarile de la ceilalti, caci unora le e greu..ce mai?
Dan – multumesc, am corectat!
Ioana – Ai dreptate, avem prea mari asteptari de la prieteni. Esti a treia persoana care ma atentioneaza. 😉