Nu am să înțeleg niciodată oamenii care nu se pot bucura pentru reușitele prietenilor lor. Am observat că în timp, oamenii au devenit tot mai răi, tot mai egoiști. Fiecare iși dorește să-i fie lui bine, atunci când îi este greu, are pretenția ca prietenii să-i fie alături, dar atunci când îi este bine, uită de prieteni și îi neglijează fără cea mai mică urmă de regret.
Te poți numi prieten atunci când nu îți uiți prietenul, când îi dai un telefon din când în când doar ca să întrebi dacă e bine sau dacă are nevoie de ceva. Pentru prietenul tău trebuie să-ți faci timp să ieși la o cafea, îți face bine atât ție, cât și lui în egală măsură.
Trebuie să știi să te bucuri pentru reușitele prietenul tău. Indiferent că este vorba de job, viața personală, partea financiară, trebuie să știm să ne bucurăm pentru el din tot sufletul. Am observat mai nou că oamenii trec ușor cu vederea detalii din viața prietenilor, din invidie, neglijență, indiferență.
Eu m-am bucurat mereu pentru prietenii mei atunci când și-au dus la bun sfârșit planurile, când au reușit să-și îndeplinească visurile cele mai arzătoare, am remacat mereu schimbările survenite și i-am lăudat mereu pentru realizările lor!
Se spune că un prieten adevărat se va bucura alături de tine indiferent de condiția lui, nu va fi niciodată în competiție cu tine pe niciun plan și va avea curajul să-ți spună lucrurile în față, dar cu multă diplomație, nu cu răutate și cu bucurie că are motiv să te critice.
Probabil oamenii vor deveni prieteni adevărați atunci când își vor pune binele prietenilor pe primul plan, atunci când vor putea să se bucure sincer pentru ei! Dar mai avem până acolo. Și totuși oamenii se întreabă de ce sunt singuri, de ce prietenii au uitat de ei? Oare v-ați gândit când i-ați căutat voi ultima dată pe ei? Când v-ați făcut timp pentru un telefon, pentru o ieșire?
Poate ne-am obișnuit să primim mai mult decât oferim, dar să nu uităm să facem lucrurile așa cum ne-ar plăcea să ni se întoarcă! Fiți prieteni buni, adevărați, necondiționat!
Din nefericire, oamenii nu știu a se bucura nici măcar pentru reușitele lor personale. Se bucură cumva, dar într-un mod foarte superficial.
Mai rar găsești oameni care să se bucure cu adevărat de reușitele prietenilor…nu prea mai există așa ceva.
Oamenii sunt mereu nemultumiti, de ei , de prieteni, si atunci uita sa fie buni, sa se bucure pentru ceea ce au relizat!
M-am lamurit si eu cu chestia asta. Putini oameni sunt capabili sa se bucure pentru prietenii lor. Si de multe ori omul nu e rau intentionat, pur si simplu nu se poate abtine sa nu se simta frustrat atunci cand prietenul lui are o bucurie. Pentru ca vrea si el acea bucurie, dar in loc sa fie motivat sa o obtina si el, se gandeste ca uite, celalalt a avut mai mult noroc, mai multe posibilitati.
Mihaela – mie mi se pare ciudat să fii prietenul meu, să te numești și să te simți prietenul meu, dar în același timp să nu te poți bucura că mi-e bine, că am realizat ceva anume. Dar fiecare eșec sau realizare, prietenii se”cern”.