Timpul nu ne permite să facem dese primiri, cu toată plăcerea pe care o avem de a sărbători anumite evenimente, sau pur şi simplu ca să fim împreună cu rudele sau prietenii noştri.
Poporul român este un amifitrion, prin tradiţie. Oricine, face tot ce este posibil, oricât de modest ar fi, şi primeşte oaspeţii cu bucurie sinceră şi cu o extremă bunăvoinţă, încărcând masa cu ce are mai bun, dăruind cu dezinvoltură şi delicateţe întreaga sa căldură şi simpatie, în aşa fel încât oasptele să se simtă bine în casa sa.
La noi, nici nu intri bine în casa unui ţăran, chiar dacă eşti un necunoscut, fără ca acesta să aducă imediat pe masă sticla cu ţuică, sau cana cu vin, însoţite de gustări. Atât de vechi şi adânc este împământenit acest obicei, încât cea mai mare ruţine pentru o gazdă este să nu-şi „omenească” musafirul, să nhu-i poată oferi ceva bun de-ale mâncării la masă.
Fiecare ţară, fiecare regiune şi fiecare popor, au legile lor nescrise, transmise prin tradiţie, dar cred sincer că în această privinţă „a ospeţiei”, poprul român este foarte primitor şi generos, virtute pe care orice străin o cunoaşte şi pe care, reîntors în ţara sa, o subliniază, verbal sau prin scris.
Desigur că meritul cel mare al femeii, al stăpânei casei, care gospodăreşte harnică, cu migală şi dragoste, pregăteşte totul rapid, în puţinul timp care-i rămâne după întoarcerea de la servici.
Nu este simplu să primeşti, aşa cum se primeşte la noi, când eşti peste măsură de solicitată, cu toate problemele de serviciu, inclusiv cele gospodăreşti şi familiale! Dar cea mai mare bucurie pentru o gazdă este aceea când invitaţii sunt mulţumiţi, când bucatele sunt apreciate şi mâncate cu plăcere. Cu toată dragostea noastră de a comunica trebuie, totuşi, să facem o selecţie a modului şi a motivului de primire: invităm rude, prieteni apropiaţi, colegi, cunoştinţe pentru care avem sentimente deseobite de respect sau simpatie, sau din obligaţii diferite, create de relaţiile noastre personale.
Trebuie să se ştie însă, că nu atât bucatele, multe şi variate, contează deşi calitatea lor trebuie să fie maximă, cât căldura primirii, calitatea conversaţiei, sinceritatea şi întreaga ambianţă a primirii. Nimeni nu vine în vizită doar ca să mănânce, ci să se bucure de realitatea unui schimb prietenesc de impresii, de o comunicare mai apropiată, mai caldă şi mai elevată.
Fiecare gazdă trebuie să caute să evite tăcerile grave, contradicţiile, să ştie să armonizeze, cu inteligenţă şi tact, întregul grup de convivi, să emane voie bună şi simpatie, să conducă o conversaţie interesantă plină de duh, să sugereze desfăşurarea de idei şi cnversaţii spirituale, purtându-se egal de amabilă cu toată lumea, ferindu-se să lezeze pe cineva cu neatenţia sa. Gazda nu trebuie să „trebăluiască” numai la bucătărie, accentul nu trebuie să fie pus numai pe stimularea stomacului ci şi a minţii, a efervescenţei de idei pentru ca, în final, toată lumea să se distreze şi să fie mulţumită.
Gazda va fi elegantă, dar nu vedeta serii, ci va lăsa invitatele să strălucească şi să se simtă bine.
La rândul lor oaspeţii nu trebuie să depăşească „sfertul academic” şi să se lase aşteptaţi de ceilalţi invitaţi. Nu este bine să vină nici înaintea orei fixate, pentru a nu incomoda gazda, care face ultimele pregătiri şi retuşuri.
Iarna este mai potrivit ca invitaţiile să se facă ziua, iar vara, când zilele sunt mai lungi, se pot face seara.
Masa va avea o faţă de masă impecabilă, frumos aranjată şi, de ce nu, cu două sfeşnice, de o parte şi de alta. Nu uitaţi nici de şervete fie din pânză, fie cele din hârtie cu diverse motive în funcţie de ocazie.
Tacâmurile vor fi aşezate astfel: la dreapta lingura, cu partea scobită în sus, cuţitul, cu partea ascuţită spre farfurie, cuţitul mic pentru peşte. La stânga, furculiţa obişnuită şi cea de peşte, linguriţa va fi aşezată în faţa farfuriei (spre interiorul mesei).
Farfuria plată va avea, eventual, şervetul. Farfuriile adânci pentru supă se aduc una câte una şi farfuria plată se ridică o dată cu farfuria de supă.
Paharele vor fi de 4 feluri: pahare de ţuică sau de coniac, de vin alb, de vin roşu. Paharele de apă vor fi alături de ele.
La o masă mai deosebită, gazdele stau vor sta de o parte şi de alta a mesei. Invitatul de onoare stă în dreapta gazdei, iar invitata, în dreapta gazdei bărbat.
Dacă sunt doar două perechi, gazdele vor sta la fiecare capăt de masă şi invitaţii la mijloc, de-o parte şi de alta.
Musafirii vor fi primiţi cu o extremă politeţe şi căldură. Dacă unul din invitaţi, vine prea devreme, nu trebuie să vă arătaţi prea şocată, ci încercaţi să legaţi o conversaţie şi să-i mulţumiţi, spunându-i că vă face plăcere să discutaţi ceva împreună, până ce vin ceilalţi invitaţi.
În reuniunile mai importante, accesul copiilor este pasager sau interzis. Atunci când participă, copiii vor saluta respectuos, nu vor întinde ei primii şi nu vor tutui pe nimeni. Copiii trebuie să fie educaţi să nu povestească nimic despre intimităţile din casă, chiar când sunt iscodiţi de persoane indiscrete şi curioase.
Când a căzut ceva pe jos, ei vor fi primii care vor ridica obiectul. Vor vorbi puţin, răspunzând respectuos, atunci când sunt întrebaţi. Nu vor face semne părinţilor sau prietenilor, şi nu vor vorbi la urechea nimănui.
Se vor retrage imediat ce vor fi solicitaţi, salutând oaspeţii.
