Atestat documentar de la începutul secolului al XVI-lea, Castelul Banffy, denumit adesea „Versailles-ul Transilvaniei”, se află la aproximativ 30 km de Cluj-Napoca, în comuna Bonţida.
În acest loc, a existat o reşedinţă nobiliară încă din secolul XIV, iar construcţia la castel a început în 1437, când baronul Banffy a primit din partea regelui Albert permisiunea de a-şi ridica o cetate, şi a fost finalizată în 1543. Stilurile cele mai vizibile în structura ansamblului sunt cel renascentist şi cel baroc.
În vremea comunismului, ansamblul de clădiri a fost utilizat ca şcoală de şoferi, C.A.P. şi spital pentru copii. În 1963, castelul Banffy a fost folosit ca decor pentru filmările la “Pădurea spânzuraţilor”, în regia lui Liviu Ciulei. Cum era nevoie de un foc, scenografii au aprins una dintre clădiri, cu toate că incidentul ocupa doar câteva minute de film, iar distrugerile provocate au fost masive.
În anul 1990, acest castel a fost declarat monumet istoric, dar nu au fost găsite fonduri pentru restaurare. În 1998, Ministerul Culturii din România împreună cu British Council au adresat o iniţiativă Institutului pentru Conservarea Clădirilor Istorice din Anglia, să participe împreună cu o organizaţie specializată în restaurare, Transylvania Fund, la un proiect ce are ca scop resuscitarea meşteşugurilor tradiţionale de construcţie.
În 2001, acest proiect s-a mutat la castelul Banffy, ca”noroc” că se afla pe lista celor 100 cele mai periclitate situri din lume. Pe rând au fost restaurate clădirea bucătăriei împreună cu bastionul ce făcea parte din fortificaţii, apoi clădirea Miklos, puţin în interior, şi acoperişul. Din cele 80 de statui, care în vremurile bune ale castelului decorau grădina, au mai rămas câteva, 21 se află la Cluj, la castel tronează pe poziţiile iniţiale, Cadmos şi Helios.
Parcul din jurul castelului are o suprafaţă de 70 hectare, care la început a fost în stil baroc, cu alei rectilinii, azi are aspectul unei grădini romantice englezeşti.
Începând cu anul 2002, la castelul Banffy, în ultimul weekend din luna august, aici se organizează Zilele Culturale Bonţidene, şi cuprinde competiţii de desen, teatru de păpuşi, concerte de jazz, muzică clasică şi rock, şi demonstraţii hipice şi parade ecvestre, ce amintesc de atmosfera de altă dată a castelului.
Obiectivul poate fi vizitat, găzduieşte cursuri de restaurare şi chiar nunti (aşa se zice), iar într-una din clădiri funcţioneaza şi o cafenea.
Eu personal nunţi nu am văzut pe acolo, însă am văzut albume fotografice de nuntă, exceptional de bine realizate la acest castel.
E o locaţie liniştită, cu un portar cumsecade care nici nu taxează mult pentru intrare (astă-vară era parcă vreo 2 lei biletul). Merită vizitat vara, când verdele gazonului dintre clădiri este un verde atât de sublim…parcă e photoshopat..doar că se vede live!
Dacă vă hotărâţi să mergeţi într-o zi caniculară, fiţi liniştiţi…există umbră destulă, iar cafeneaua şi-a poziţionat strategic măsuţele…tot la umbră! E foarte relaxant, nu sunt mulţi turişti, nu e mizerie, nu e muzică şi nu se strigă …ci efectiv te poţi bucura ad-literam „în linişte” de ceea ce vezi!
Vă recomand cu căldură!
Chiar nu stiam de existenta acestui castel. Cred ca e locul ideal sa stai pe iarba si sa citesti sau pur si simplu sa inspiri aer curat 🙂
da, asa e….o liniste mai mult decat relaxanta!