De ce uităm de rugăciune?
Strămoșii noștri nu uitau niciodată de rugăciune. Chiar și în cărțile vechi se pomenea despre rugăciuni. Oamenii nu mâncau până nu se rugau. Oamenii se sculau și se culcau rugându-se. Nu am înțeles de ce nu se promovează rugăciunea. De ce se dorește să ne îndepărtăm de Dumnezeu?
Nu intru în polemici despre biserici, preoți și legi. Vorbesc despre credința în Dumnezeu. Vorbesc despre disperarea noastră de a-L căuta când avem un necaz. Sunt tristă că se dorește îndepărtarea oamenilor de biserică. Sunt tristă că oamenii nu mai știu să caute adevărul. Și sunt tristă că ne neglijăm prea mult sufletul.
De ce să ne rugăm?
Mă veți întreba de ce să ne rugăm. Am spus mereu că eu cred mult în Dumnezeu. Cred mult în puterea rugăciunii. Cred că dacă suntem oameni buni și respectăm niște legi morale, vom fi răsplătiți cu bine. Știu că mulți se îndoiesc de o putere divină. Nu vreau să conving pe nimeni. Fiecare trebuie să facă ce simte.
Rugăciunea a fost făcută pentru a ne apropia de Dumnezeu. Biserica a fost făcută pentru ca noi, oamenii, să ne întâlnim cu El. Rugăciunea în biserică reprezintă momentul în care avem grijă de sufletul nostru. Nu zice nimeni să fim fanatici. Zic doar să nu uităm de rugăciune, de slujbe și de sufletul nostru.
Rugăciune pentru liniște sufletească
E bine să ne rugăm acasă ori de câte ori putem. Însă e bine să ne rugăm în biserică și să participăm la slujbe. Atmosfera dintr-o mănăstire te ajută să te liniștești. Liniștea și vocea blândă a preoților și a maicilor rugându-se sunt de mare efect pentru suflet. Petrecerea sărbătorilor la mănăstire te face să te simți mai împlinit.
Nu spun nimănui ce trebuie să facă. Spun doar că ar trebui să căutăm adânc în sufletul nostru. Spun că ar trebui să decidem noi pentru noi! Nu mai trebuie să ne lăsăm influențați. Trebuie noi să îi ducem la bine pe cei dragi!
Nu trebuie să ne fie rușine să ne rugăm. Cei mici trebuie învățați să-și spună rugăciunile. Trebuie să fim un exemplu bun pentru familie și prieteni.
eu nu sunt credicioasa, deci spun un mare pas 🙂
Rugaciunea ne ajuta mai mult decat ne dam noi seama. E asa linistitoare mai ales in momentele de cumpana, cand crezi ca lumea ta se destrama si nimic nu-ti iese asa cum ar trebui. Cred ca pana la urma asta e secretul fericirii si al pacii cu tine insuti, rugaciunea 🙂
Ar fi bine să învățăm să ne rugăm.
mi-a placut mult articolul de astazi, nu sunt eu foarte credincioasa insa recunosc ca rugaciunea ma linisteste
Puțin exercițiu nu strică pentru liniștea sufletului nostru.
Nici eu nu sunt foarte credincioasa (spre rușinea mea), dar articolul tău este foarte interesant!
Te pune pe gânduri.
Mi-a placut mult articolul tau. Eu cred in puterea rugaciunii si incerc sa imi fac timp o data la ceva timp sa merg la biserica pentru simplul fapt ca imi gasesc linistea si pacea sufleteasca. Bravo pt curajul de a scris acest articol! ?
Mulțumesc!
Nimeni nu ne poate impiedica sa credem in ceva,ori sa ne rugam.
Cred ca exista doua extreme,unii care au atata siguranta si se declara atei (poate n-ar fi rau sa se indoiasca macar putin de acest “crez” al lor,toti suntem bravi pana cunoastem nenorocirea),altii care cred,orbeste,in orice (fara A CERCETA),si nu pentru ca simt ei neaparat,mai mult se lasa manipulati.
Credinta e buna ,daca e sincera,echilibrata.Si nu etalata(cum se si intampla de multe ori).La fel si rugaciunea.In momentele cele mai tacute se petrec lucrurile cele mai profunde.:)
Echilibrul este cheia.
Eu fac acest lucru in fiecare seara inainte de culcare.
Cu mersul la Biserica este mai complicat. Ajung acolo doar de sarbatori.
E bine că faci acest lucru.
Si mie mi se pare ca ne indepartam de Dumnezeu. Nu vreau sa vorbesc despre biserica ortodoxa si de preoti si ce fac ei, pentru ca hey, sunt oameni si e normal sa pacatuiasca. Insa sunt aspru criticati si judecati pentru ca se presupune ca sunt oameni ai Domnului si trebuie sa umble si sa faca lucruri mai cu bagare de seama. E treaba fiecaruia, nu e treaba mea.
treaba mea trebuie sa ramana sa am grija la relatia cu Dumnezeu, daca crezi in El. Indiferent de religia pe care o ai, important este sa fii cu bagare de seama, sa te rog Lui zi de zi…pentru bune, pentru rele…as putea vorbi mult despre acest subiect. Bineinteles, fiecare decide pentru el, gandeste pentru el si actioneaza pentru el.
Poate si asta sa fie o problema…suntem mult prea mult pentru noi, nu pentru altii! Si inteleg si de ce…pentru ca multi dintre noi ne uitam prea des in curtea altora si ne pierdem pe drumul asta, in a ajuta….
Foate bună remarca ta. Asta am încercat și eu să explic mereu. Eu vorbesc de credința în Dumnezeu.
inainte ma rugam mai mult. astazi mi-am mai pierdut din incredere si din insufletire si m-am lasat doborata de anumite obstacole. poate credinta mi-a cam fost pusa la incercare. cred, totusi, ca sigur e cineva acolo sus care are grija de noi si ne iubeste
Trebuie să ne regăsim.
Avem prea multe lucruri de facut.
Sunt atee, deci nu mă rog. Eu îmi găsesc liniștea sufletească în familia mea, în prieteni, în lucrurile bune pe care le fac zi de zi, de capul meu, fără să fie cineva acolo sus care să-mi spună să le fac. Asta sunt eu. 🙂
Frumos articolul. Mi-e greu să comentez, deși vorbesc cu Dumnezeu zi de zi, mai mult de atat fac foarte rar si cu placere si consider ca daca este in sufletul tot timpul, sunt bine
Ai abordat un subiect destul de sensibil. Multa lume nu mai acorda importanta cuvenita rugaciunii.
Rugăciunii și sufletului.
Si eu incerc sa imi aduc mereu aminte sa multumesc pentru ce am!
Credinta vine si din educatia fiecaruia si experienta de viata. Eu am incercat sa fiu aproape de credinta fara a exagera cu traditiile, am incercat sa fac ceea ce simt si nu ceea ce trebuie. Consider ca relatia cu Dumnezeu este una personala pe care o poti avea oriunde nu numai la biserica sau manastire dar pe de alta parte consider ca bisericile si manastirile pot da liniste si pace in suflet.
Câte puțin din fiecare, la momentul potrivit!
Ce articol frumos! Si eu ma rog mereu si merg la biserica. Cred ca e importanta rugaciunea si daca nu ne face neaparat mai buni, macar ne ajuta sa fim mai linistiti si impacati. Daca simti ca trebuie sa te rogi, atunci roaga-te. Daca nu, nu te poate forta nimeni sa o faci.
Unii au nevoie și de îndrumare. E important să vadă că nu e o rușine.
Inca de cand sunt mica am fost invatata de parinti, bunici, sa ma rog in fiecare seara, cand eram prin liceu, m am oprit din nu stiu ce motiv, dar acum ma tin de aceasta rutina.
Nu ma rog cum o face mama si cum ar vrea ea, la modul stat doua ore pe zi cu acatistierul in brate, dar ma rog zilnic si nu ca o ogligatie sau doar seara sau doar dimineata. Pur si simplu, in anumite momente imi aduc aminte ca El este acolo si vorbesc cu El. Nu uit niciodata sa multumesc sau sa-i spun cand am gresit ceva. Nu zic ca nu insist mai mult cand am o problema, dar nu m-as caracteriza drept o persoana care se roaga doar ca sa ceara.
Da, ma rog. Rar, dar vreau sa cred ca e cineva acolo sus care ne veghează.
Eu ma rog, dar recunosc ca o fac mult mai rar decat inainte, insa baietelul meu e fascinat de biserica asa ca datorita lui pot spune ca am fost la biserica in ultimii doi ani cat intr-o viata si ma bucur ca putem impartasii asta. La fel cum ma bucur ca acum copii fac religie la scoala.
Eu cred in Dumnezeu si sunt de parere ca rugaciunile ajuta mult sufletul.
Nu merg prea des la biserica si sunt constienta ca nu e bine, ar trebui sa o fac mai des.
In copilarie am fost foarte credincioasa, dar treptat m-am indepartat si am inceput sa vad aceasta parte diferit. Profund articolul tau, m-a pus pe ganduri si vreau sa te felicit pentru el.
Sunt credincioasa, dar nu la modul in care merg in fiecare duminica la biserica. Ma rog acasa in intimitatea mea si deocamdta ma simt extrordinar de impacata eu cu mine
Eu nu sunt credincioasa, deci nu ma rog in sensul clasic. Dar imi place sa meditez, sa ma gandesc in fiecare seara la faptul ca suntem bine eu si cei dragi, ca am realizat anumite lucruri si cand am perioade grele incerc sa imi tin moralul ridicat, sa ma gandesc ca e doar o perioada si o sa reusesc sa trec peste. Pe mine mereu m-a ajutat gandirea pozitiva, oricat ar fi fost de grea situatia.
Credinta vine din interior si chiar daca arati sau vrei sa arati asta tine doar de tine. De multe ori tin totul pentru mine
A ne ruga înseamnă a ne înălţa spiritul şi inima către Dumnezeu pentru a-I aduce laudele noastre, a-i expune grijile noastre si a-I implora ajutorul. N-o spun eu, ci Arsenie Boca, dar eu sunt de aceeasi parere numai ca n-o pot exprima la fel de frumos.
Nu pot spune ca ma rog in fiecare zi, dar o fac cu oarecare regularitate. Fiecare are un Dumnezeu al lui pe care si-l tine strans acolo undeva…cred.
Nu merg atât de des la biserică, dar articolul tău mi-a mers la suflet! Important este să ai credința în suflet…