Băiatul cu pijamale în dungi de John Boyne recomandare lectură

Băiatul cu pijamale în dungi de John Boyne lectură de câteva ore

Băiatul cu pijamale în dungi de John Boyne este cartea pe care am citit-o în 4 ore. Văzusem filmul cu ani în urmă. Și nu mă mai tenta să citesc cartea. Mare greșeală am făcut. Cartea nu are nicio legătură cu filmul. Filmul nu îți poate transmite emoția unei povești cum o face cartea. De multe ori, nu citesc unele cărți dacă am văzut filmul înainte. Ei bine, de acum nu voi mai proceda la fel.

Chiar dacă ați văzut filmul, trebuie să citiți cartea. Chiar dacă credeți că știți despre ce e povestea, vă înșelați. Povestea este minunat scrisă. Cartea o puteți comanda de pe Târgul Cărții. Repede, până are preț bun și mai e pe stoc.

Minunata povestea din cartea, Băiatul cu pijamale în dungi

Da, este o poveste tristă. Tocmai din acest motiv merită citită. Deși sunt des acuzată că citesc cărți triste, dure, îmi plac poveștile reale. Nu las poveștile triste să mă afecteze. Din contră. am multe de învățat din ele și mă ajută să-mi văd viața cu ochi mai buni.

Bruno este un băiețel care trăiește la Berlin. Locuiește într-o casă mare cu părinții și sora lui. Are servitori și o viață frumoasă. Tatăl lui este comandant, un om respectat și impunător. Viața se scurge frumos până într-o zi când părinții îi comunică mutarea în altă parte. Bruno este trist, nervos și nu înțelege deciziile părinților. Părinții evită să deschidă subiectul războiului de față cu copiii.

Ziua mutării a venit. Casa în care ajung e mult mai mică. Constată cu durere că nu are vecini. Deci nu va avea prieteni cu care să se joace. Până într-o zi când în depărtare zărește niște oameni. Spiritul de explorator îl împinge spre acea zonă. Deși e departe de noua casă, se pornește în aventură. Ajuns la gard, va zări un copil de vârsta lui. E extrem de fericit că și-a găsit un prieten. În sfârșit, va avea cu cine să se joace. Însă îi departe un gard de sârmă. Îi despart hainele atât de diferite. Îi despart bucuria din ochii lui Bruno și tristețea din ochii copilului evreu.

Prietenia dintre doi copii în timp de război

Bruno nu înțelege de ce prietenul lui nu poate să iasă la joacă. Nu i se pare normal ca acesta să sufere de foame și frig. Fură mâncare zi de zi pentru a-i duce prietenului. Între cei doi, se leagă o prietenie simplă, curată, ca între copii. Fără să țină cont de haine, naționalitate.

Cum va continua povestea dintre cei doi copii, vă las să descoperiți citind cartea.

Lecția pe care am învățat-o a fost…

Părinții trebuie să discute deschis cu cei mici. Chiar dacă sunt copii, ei pot să înțeleagă mai bine decât considerăm noi. Poate așa copilul evreu ar fi primit haine și nu ar fi dat el. Soarta celor doi ar fi fost diferită.

Copiii e bine să nu aibă secrete față de părinți. Iar părinții ar trebui să aibă răbdare să îi asculte pe copii.

Prietenia dintre două persoane trebuie să se bazeze pe sinceritate și omenie!

Vă invit să descoperiți o poveste pe cât de tristă, pe atât de frumos scrisă. O lectură care nu vă va lua mai mult de câteva ore!