Toată iarna am așteptat cu nerăbdare primăvara pentru a ne putea plimba prin parc, pentru a ne bucura din nou de natură și de plimbările lungi. În zilele geroase de iarnă, îi promiteam Karinei că odată cu venirea primăverii, vom petrece după-mese întregi prin parc, la topogane, la hinta, vom exersa din nou mersul pe bicicletă. Din păcate, această primăvară capricioasă ne ține închiși în casă, la căldurică. Ca să mai atenuez dorul de plimbare și să-i distrag atenția de la iarna prelungită, am decis să apelez la jocuri educative ca să-i țin mintea ocupată.
Weekend-ul trecut a fost momentul să-mi fac datoria de mătușă și am luat copilul câteva ore să ne distrăm împreună, să ne plimbăm prin oraș să vedem lucruri noi, să savurăm înghețată cu gândul la vacanță și căldură, să petrecem timp de calitate împreună. Am studiat prognoza meteo puțin înainte de weekend să vedem cum va fi vremea și ce activități am putea avea, iar pentru că iana încă ne dă târcoale, am ales câteva jocuri de pe site-ul Noriel în caz că frigul nu ne lasă să zăbovim prea mult în parc.
Am început ziua cu o scurtă plimbare pe pietonală pentru că ploaia nu a dorit să ne lase mai mult, iar apoi am fugit acasă, la căldură și la jocurile ca ne așteptau să le descoperim.
Când eram mică, ne jucam adesea cu părinții, în special de sărbători, remi, șah, moară, ”nu te supăra, frate!” și da, recunosc, îmi plăcea atunci când câștigam și mă supăram teribil atunci când pierdeam ture la rând. Am învățat apoi că nu e nevoie să câștigi de fiecare dată jocul, e important să te joci, să acumulezi experiență și să te bucuri de compania celor cu care te joci. Aceste lucruri am încercat să o fac și pe Karina să înțeleagă, i-am explicat că nu e nevoie să se supere și să plângă dacă nu câștigă, ci să se ambiționeze să înțeleagă jocul și să își ia revanșa de fiecare dată când va avea ocazia.
E ușor de înțeles că copiilor le place să câștige, dacă stăm să ne gândim, nici noi, adulții, nu suportăm prea ușor înfrângerea, chiar dacă vorbim de un joc banal de Catan sau Monopoly. Ne place să concurăm, să ne facem strategii, să ne cunoaștem mai bine partenerii de joc, să ne bucurăm de timpul petrecut cu ei, iar la final să-i spunem învingătorului, că de fapt, l-am lăsat să câștige.
Karina a acceptat cu greu că nu poate câștiga de fiecare dată, dar am fost mândră de ea că a ascultat cu atenție regulile jocului, punea mereu întrebări și chiar încerca să câștige prin mici șiretlicuri, adică mă trimitea după apă, după biscuiți sau după banană, timp în care muta piesele în avantajul ei.
Chiar dacă vremea de afară nu ne permite încă să ieșim în parc să facem mișcare, nu e nevoie să lăsăm copilul în fața TV-ului sau cu tableta în față ore în șir. Ne putem juca și îi putem învăța despre câștig și înfrângere, despre reguli și bucuria de a petrece timp împreună.
