Micul mincinos de Mitch Albom este a patra carte finalizată în luna februarie. O carte pe sufletul meu, un subiect care îmi place mult, perioada celui de Al Doilea Război Mondial. Este un subiect sensibil, dar este poate cea mai bună lecție a istoriei pentru umanitate. Citind despre acest subiect, viața grea în acele timpuri, apreciem mai mult ce avem, libertate!
Ne este greu să citim, să ne imaginăm prin ce au trecut atunci zeci de mii de evrei. Să pierzi tot peste noapte, loc de muncă, drepturi, bunuri, familie, libertate. Doar cei puternici au supraviețuit.
Încă o poveste sfâșietoare
Fiecare poveste din Al Doilea Război Mondial vine cu învățături, lectii grele, dar ne și ajută să înțelegem ce a însemnat viața pentru supraviețuitori.
Nico trăia fericit alături de familia sa, în Grecia. O familie de evrei care își vedea de propria afacere, fiind în relații bune cu toată lumea. Era doar un copil, avea 11 ani și urma să spună prima minciună din viața sa, cea care îl va urmări toată viața. Nemții ajung în orașul lor, Salonic, ocupă casele evreilor și îi trimit în Nord.
Ofițerii nemți știau că panica le poate da planurile peste cap. Așa că un ofițer neamț îi spune lui Nico o minciună. Știa că Nico le va spune tuturor, și oamenii vor fi liniștiți. Care e minciuna? Toți cei care se urcă în trenuri, în liniște, merg spre nord, unde îi așteaptă o viață mai bună.
Mândru de această informație, o împărtășește tuturor. Se plimbă pe peroanele din gară și le spune tuturor că vor fi bine acolo unde merg. Le promite asta! De unde avea să știe că răspândește cea mai mare minciună?!
Și-a scăpat viața, dar cu ce preț
Nu îi ia mult timp să înțeleagă că acolo unde ajung evreii, nu au o viață bună. Din păcate, chiar și familia și-a mințit-o, și ei acum îl cred un mincinos. Face tot ce poate, trece prin aventuri grele, pentru a ajunge la familia sa în lagăre.
Însă în timpul războiului, nimic nu e ușor. Nico învață să se descurce și are un singur scop. Să le spună tuturor că nu este un mincinos, că a fost mințit la rândul său. Face tot ce îi stă în putere, ca pe oriunde merge, în drumul său spre familia sa din lagăre, să facă bine.
Există viață și după război, și după viața în lagăre
Viața unor evrei s-a terminat în lagăre, însă mulți au supraviețuit și au fost salvați. Reintegrarea în societate a fost mai dificilă decât ne putem imagina. Și-au pierdut credința, încrederea în oameni, în sistem. În plus, s-au trezit liberi, dar bolnavi, slabi, cu traume pe viață și fără nimic.
Ușor, ușor și cu ajutor de la comunitate, unii reușesc să se refacă, își întemeiază o familie. Dar cum poți uita prin ce ai trecut zi de zi în acele lagăre? Cum să uiți umilința, foamea, frigul, munca grea, bătăile? E normal ca în sufletul unor să răsară dorința de răzbunare, mai ales atunci când tribunalele nu reușesc să facă dreptate?
Traume ce nu pot fi vindecate
Consider că unele traume nu pot fi vindecate. E greu să uiți și să accepți ce a fost când noaptea nu poți să dormi din cauza coșmarurilor. Și mai rău e când vezi că mulți ofițeri germani scapă cu pedepse mici, iar unii nu pot fi găsiți pentru a fi condamnați. Cu durere în suflet, din respect pentru cei care au murit nevinovați, decizi că trebuie să faci ceva, cu orice preț.
Micul mincinos, o lectură neapărat de citit
Ar putea fi catalogată o poveste tristă, dar mie mi se pare o lecție de istorie pe care cu toții trebuie să o cunoaștem și să nu o uităm. S-au întâmplat multe atrocități, ni se dezvăluie puțin câte puțin cu fiecare carte pe care o citim. Ce e cel mai trist? Adevărul întreg nu îl vom cunoaște niciodată și poate mintea noastră nici nu l-ar putea înțelege, accepta.
Vă las mai jos câteva citate care mi-au rămas în minte. Sunt sigură că vă vor pune pe gânduri și pe voi!
*Un act de bunătate nu caută niciodată o răsplată. Înseamnă să faci ceva pentru cineva care nu te va putea răsplăti niciodată.”
*Când școlile s-au închis, bătrânii evrei au făcut o afirmație tristă “Nu avem niciun viitor dacă nu mai învățăm.”
*Oamenii fac o grămadă de lucruri ca să fie plăcuți. Nu înțeleg de unde nevoia asta a lor. Adevărul este că, în cele din urmă, oamenii văd dincolo de eforturile de a-i impresiona. Uneori mai repede, alteori le ia mai mult, dar își dau seama.”
*Omul e capabil de orice când caută iertare.”
