Care este semnificaţia acestei zile? Cuvântul are origini creştine (Dies domini) dar de-a lungul timpului acest sens religios s-a pierdut. Semnificaţia acestei zile s-a rătăcit în forfota vieţii „moderne” la fel ca semnificaţia Crăciunului. Toată lumea sărbătoreşte Crăciunul, dar câţi ştiu că sărbătoresc naşterea „Fiului lui Dumnezeu”. Toată lumea „ţine” duminica dar pentru câte persoane această zi este „Ziua Domnului”.
Aşa cum la Crăciun întreaga lume îl aşteaptă pe Moş Crăciun uitând de „pruncul născut în Staulul din Bethleem” aşa şi duminica înseamnă de cele mai multe ori doar o zi de „leneveală”. Persoane care nu ţin seama de nicio prevedere religioasă în toate cele 6 zile „lucrătoare” brusc îşi aduc aminte de acea poruncă care le interzice munca în ziua a 7-a.
Şi toată importanţa duminicii se rezumă la acest lucru: să nu lucrezi?
Ne amintim de acel moment în care Isus vindecă un bolnav, iar fariseii protestau împotriva încălcării Sabbath-ului. Nu e prima dată când Isus explică diferenţa dintre litera şi spiritul legii, iar simpla aplicare a unei legi nu e întotdeauna benefică omului. Nu în ceea ce nu faci stă totul (sau a ceea ce nu mănânci) ci mai ales în ce faci. În această privinţă, ziua duminicii este o zi a carităţii, o zi în care ne putem îndrepta privirea asupra celor din jurul nostru. Ne putem face timp şi pentru ceilalţi, putem să ne oprim din fuga noastră cotidiană şi să realizăm că nu suntem singuri, că nu suntem centrul lumii, că adevărata bucurie vine din dăruire.
„Iubeşte şi fă ce vrei” spunea Sfântul Apostol Pavel . Dar asupra cui trebuie să se îndrepte această iubire – caritate (a nu se confunda cu iubirea –pasiune care este propagată peste tot şi care nu este adevarată sursă de fericire a omului). În ziua duminicii, individul are un moment de răgaz pentru a-şi îndrepta privirea (sufletul) asupra a tot ceea ce este important:
- ceea ce Dumnezeu a creat pentru El – natura, animalele, tot „universul neînsufleţit” asupra căruia are o responsabilitate;
- aproapele – cei din jurul său care poate au nevoie de un ajutor (material sau doar o vorbă bună, un moment în care să stea să-l asculte pe cel de lângă el);
- propria fiinţă – un moment în care se poate îngriji de sufletul său.
Dacă o privim din punct de vedere al unui „ateu”, chiar şi aşa o zi în care te preocupi de altceva decât de „material” îţi reîncarcă puterile:
- să mergi în natură;
- să te relaxezi alături de prieteni cărora să le acorzi atenţie;
- să te îngrijeşti de tine relaxându-te. La sfârşitul unei astfel de zile te simţi mai bine, parcă uiţi de stresul şi grijile unei săptămâni de muncă. Dar….
Şi totuşi lipseşte ceva: lipseşte Dumnezeu care dă sens tuturor lucrurilor. El dă sens faptului că tu eşti singurul care nu distruge locul în care ţi-ai petrecut ziua lăsând gunoi în jur. De ce să fii tu singurul care strânge după tine când toţi sunt nepăsători? Pentru că în faţa lui Dumnezeu fiecare răspunde pentru fapta sa şi nu contează parerea celorlaţi şi atitudinea lor atâta timp cât este cineva deasupra tuturor.
Dumnezeu dă sens unei fapte de „milostivenie”. Poate e un biet cerşetor căruia îi dai un ban chiar dacă toţi zic că nu trebuie să-ţi fie milă de el. „Am fost flămând şi mi-ai dat să mănânc”. Sau poate un om care nu ţi-a fost prieten, dar faţă de care areţi compasiune când are nevoie. „…aşa cum şi noi iertăm greşiţilor noştri.”
Şi atenţia faţă de tine: „ Iubeşte pe apropele tău ca pe tine însuţi”. Cum ai putea să-ţi iubeşti aproapele dacă pe tine nu te iubeşti? Dumnezeu ne-a creat „după chipul şi asemănarea sa”. El vrea să fim fericiţi şi ne arată cum putem fi fericiţi. Totul este să vrem şi să ne oprim din fuga noastră pentru a realiza că fericirea nu este în câte haine avem sau în aprecierea celorlaţi pentru succesele profesionale. Sunt lucruri şi mai importante şi care dau sens vieţii noastre astfel încât la sfârşitul zilei să nu ne simţim „pustii şi goi” ci „împliniţi”.
De altfel, nu omul a fost creat pentru duminică, ci duminica pentru om. Şi deasupra tuturor este „Dumnezeu care ne iubeşte imens”.
Acest articol a fost realizat de prietena mea de suflet, Diana Bălin!
