The Big Bang Theory – comedie, serial, 2007

La prima vedere ar părea un titlu demn de Teoria Conspiraţiei. Nu este nici pe departe aşa. Este un serial drăguţ, o comedie uşoară, cu puţină dramă si multă inteligenţă. Da, inteligenţa este sarea şi piperul din serial. Pe lângă inteligenţă, aventurile sociale urbane ratate sunt un alt element des întâlnit.

Prezentarea personajelor nu ar trebui să fie dificilă având în vedere că nu sunt atât de multe şi sunt toţi o gaşcă de foarte buni prieteni: Sheldon Cooper, Leonard Hofstadter, Rajesh Kootrappali, Howard Wolowitz, Penny, Bernadette şi Amy Fowler.

Sheldon este un geniu. El este acel personaj care consideră că lumea se învârte în jurul lui. Totodată este şi omul care animă spiritele şi care menţine în felul său unic, dezinvolt, legătura dintre ei. Din păcate, problemele sale de adaptabilitate într-o societate sunt destul de grave. Are aproape 30 de ani dar nu a avut nicio experienţă sexuală. Consideră lumea un set de reguli pe care trebuie să le urmeze. Îi este frică de boli, nu vrea să conducă maşini şi a scris un contract stufos de reguli, unele extrem de ciudate (e.g. cum să îşi împartă responsabilităţile în cazul în care vor găsi un extraterestru în casă) pentru coabitarea sa cu colegul de apartament, Leonard.

Penny este tipul de fată venită în California pentru o carieră în cinematografie, dar în final va avea un mare succes ca şi chelneriţă. Relaţia ei întortocheată cu Leonard are darul de a anima viaţa celor patru prieteni. Penny locuind pe acelaşi palier cu Sheldon şi Leonard face siropul din serial să fie cu atât mai dulce. Comediantul din ea nu ezită să iasă la iveală de fiecare dată, dând dovadă de calităţi actoriceşti aproape naturale. Încearcă mereu să îi înveţe pe băieţi ce înseamnă viaţa socială, dar de fiecare dată îi este demonstrat faptul că, capacităţile ei intelectuale nu pot să înţeleagă raţiunile acestora.

Raj este indianul care provine dintr-o familie bogată şi care este mereu în căutare de aventuri şi relaţii. Dar are o problemă. Nu poate să scoată niciun cuvânt în prezenţa unei fete, doar dacă este ajutat de influenţe bahice.

Stabilitatea în acest grup o găseşte până la urmă ‘oaia neagră’, acela care nu este capabil decât de un masterat pe când toţi prietenii lui sunt de ceva vreme doctori. Şi nu doar doctori oarecare, ci unele dintre cele mai strălucite minţi ale lumii. El o găseşte pe Bernadette, cu care construieşte o relaţie, în pofida autorităţii pe care mama lui, acea voce fără chip, cea care nu apare niciodată în serial, încă o are asupra lui. Vorbim aici despre Wolowitz, Howard Wolowitz.

Întregul show este presărat de replici inteligente, de ecuaţii complexe şi de rezolvări pe măsură. Problemele de zi cu zi sunt transformate în ipoteze, în formule puse pe o tablă şi apoi în cele mai hilare şi controversate rezolvări. Răsturnările de situaţie sunt la ele acasă, Sheldon fiind o sursă constantă de comic. Le plac revistele cu benzi desenate, Sheldon nu poate să stea în alt loc decât în colţul lui de pe canapea, se costumează mereu pentru a merge le întruniri de personaje de desen animat. Fiecare zi, fiecare seară le este planificată, în special când vine vorba despre mâncare, jocuri pe calculator sau diverse seriale. Leonard este prietenul care trebuie mereu să accepte de la Sheldon remarcile despre inteligenţa lui superioară. Tot el îl combate mereu pe Sheldon, în final ajungând să apeleze la un avocat (viitoarea prietenă a lui Leonard) pentru a le oferi o rezolvare la contractul de coabitare.

Geniul de scriitor şi regizor a lui Chuck Lorre şi-a pus din nou amprenta asupra unei producţii excelente. Prezintă un comic social şi câteodată tragic în esenţă dar cu greutate în domeniul ştiinţific. Diferă destul de mult faţă de Two and a Half Men, celălalt serial pe care Chuck Lorre l-a creat.

Serialul merită să fie urmărit şi apreciat, după cum spuneam atât datorită talentelor actoriceşti ale personajelor implicate, carisma acestora, cât şi datorită nenumăratelor furtuni intelectuale la care sunt supuşi (mai puţin Penny).