Ceva din viaţa tihnită a staţiunilor româneşti din anii 70, dar şi ceva din nebunia Ibizei. La un preţ relativ accesibil, îţi poţi petrece o săptămână liniştită în Santa Ponça, Mallorca.
Numită cam pompos Perla Mediteranei, în prospectele turistice sau pe internet, Palma de Mallorca nu este o destinaţie la fel de căutată de turiştii cu mulţi bani precum insulele Tenerife, Azorele sau Gran Canaria.
Marea este însă la fel de verde şi salină precum în orice alt colţ de Mediterană („te ţine deasupra”), iar serviciile sunt incomparabile cu ceea ce ţi se oferă la preţuri mai mari la Marea Neagră.
O staţiune pentru cunoscători
Santa Ponça este una din staţiunile presărate pe conturul Mallorcăi. O staţiune căutată de cunoscători, din cauza agitaţiei mult reduse faţă de plajele înţesate de nemţi şi britanici din Palma, oraşul de 250 de mii de locuitori care e capitala regiunii autonome Baleare. Hotelurile şi casele bogaţilor sunt construite în jurul unui golf greu de prins în fotografii, iar agitaţia, atâta câtă e, se rezumă la un cvartal de câteva străzi. Spre centrul insulei, staţiunea se pierde pe nesimţite într-un orăşel ca toate orăşelele.
Linişte şi pace
Dacă vrei să vezi mai multe, va trebuie să iei autobuzul spre Palma, unde te aşteaptă un oraş cosmopolit şi locuri istorice. Santa Ponça îţi induce însă un ritm de viaţă care nu se prea potriveşte cu cheful de aventură. Te vor opri nisipul curat şi aproape alb, clima plăcută, n-ai să ai parte de zilele toride de pe litoralul românesc, ci de numai 30 de grade în mijlocul zilei, şi mai ales liniştea incredinbilă, fiindcă Santa Ponça e un loc în care nimeni n-a auzit de amplificatoare gălăgioase şi radiouri urlătoare.
