Numărul obiectelor decorative este foarte mare. Ele pot fi obiecte pur decorative sau obiecte utilitare, care joacă și un rol important decorativ într-o încăpere. De exemplu, vase de flori, fructiere, sfeșnice, lămpi. În general, aceste obiecte se procură din comerț, de la magazinele de artizanat sau din magazine de specialitate, fiind creații ale artiștilor plastici.
Dar tot atât de decorative, extrem de originale și cu certe calități artistice, sunt și obiectele autentice populare, de un bun-gust desăvârșit. Nu este deloc recomandabilă acumularea unor figurine fără calități artistice, vase de sticlă de calitate inferioară sau flori artificiale și pene. Este de un gust îndoielnic mai ales răspândirea unor obiecte ca acestea în toate colțurile încăperii, așezate în număr mare pe masă, dulap sau alte mobile.
O încăpere fără niciun obiect decorativ are un aspect sever, impersonal, nelocuit. De aceea, trebuie să avem grijă ca aceste obiecte să nu fie în dezavantajul ambianței generale, ci, din contră, să ajute prin culoare, formă și materialul din care sunt făcute la obținerea aspectului plăcut, personal, al locuinței noastre.
Desigur că vom ști să procedăm în așa fel, încât obiectele de decor să fie alese cu discernământ și cu gust. Să avem grijă mai ales să nu fie în cantitate mare. De acest lucru trebuie să ne ferim ca de o ”invazie”, să limităm cu cea mai mare exigență locul ocupat de ele, astfel ca, încetul cu încetul, să nu ne pomenim cu o adevărată înghesuială. În locul florilor artificiale, în anotimpul rece putem pune o creangă de brad, un buchet de scaieți sau o creangă uscată cu frunze ruginite, care sunt foarte decorative și pot fi păstrate mult timp.
Aranjarea obiectelor decorative, trebuie să fie făcută ținând seama și de mobilă, tablouri, draperiile din încăpere. Ele nu trebuie puse la întâmplare. Putem să rupem monotonia cărților din bibliotecă cu câte un mic obiect decorativ, fie un mic vas, fie un ceas vechi, o figurină, un sfeșnic, o ramă foto, obiecte care ne sunt dragi, au o personalitate, sunt amintiri.
Dacă cu timpul, dezvoltăm o pasiune pentru anumite obiecte de colecție, gen chei vechi, monede, pipe, le putem expune punându-le în valoare pe un fond material textil (catifea, fetru, într-o singură culoare, în concordanță cu decorul înconjurător), formând un panou decorativ. panoul poate fi prevăzut cu o ramă subțire, și poate da aspectul unui tablou. Rezultatele micilor pasiuni de colecționar pot fi păstrate și în vitrine special aranjate sau construite pentru ele. Aceste vitrine pot avea o instalație electrică proprie. Întreținerea vitrinei cu tot conținutul ei trebuie să fie perfectă, nu trebuie niciodată neglijată. Orice urmă de praf îi scade din valoarea estetică.
Tablourile – Decorarea unei locuințe nu este terminată, dacă pereții încăperilor sunt lăsați fără tablouri. Ca să dăm mai multă viață ansamblului, să accetuăm stilul ales, trebuie să alegem și tablouri. Din păcate însă, tablourile nu suportă mediocritatea sau o prezentare defectuoasă.
Rolul important jucat de tablouri se datorează mai multor cauze:
- o suprafață mai mare de perete, nudă creează un dezechilibru în armonia încăperii;
- prezența tablourilor repartizează atenția în diferite puncte ale încăperii;
- culorile tablourilor, alese cu abilitate, dau mai multă valoare tonurilor dominante ale camerei.
Alegerea tablourilor depinde de gustul, de preferințele și de bugetul fiecăruia din noi. În orice caz, nu trebuie să uităm că în interioarele moderne, luminoase, aerate, nu-și au locul decât uleiuri, acuarele, desene, litografii sau una-două fotografii de calitate.
Cum se vor aranja tablourile pe pereți? Indiferent dacă este vorba de pictură în ulei, desen sau acuarelă, nu vom uita că nu este modernă o supraabundeță și încărcare a pereților. Un tablou trebuie așezat, compus, pe un perete, într-o strânsă dependență de restul mobilei sau al obiectelor înconjurătoare. Nu se va așeza chiar în centrul unui perete, ci în dreptul unei mobile sau pe un spațiu ce se cere decorat. Centrul tabloului se va afla la înălțimea ochiului. De asemenea, este foarte important felul în care se vede tabloul, deci unghiul sub care cade lumina pe el.
Dacă pictura este pe același perete cu fereastra, în timpul zilei ea nu se va vedea. Dacă este pe peretele din fața geamului, lumina va cădea direct pe ea, dând reflexe prea puternice. Dacă lumina cade tangențial, se vor vedea umbre făcute de cel mai mic relief al vopselei lăsate de penel. Deci, locul favorabil se va alege pentru un tablou se va alege ținând seama de faptul că cel mai bine este ca sursa de lumină să fie situată într-un unghi de 45 grade față de pictură.
Iată și câteva sugestii în ceea ce privește felul de prezentare a acestor obiecte: picturile în ulei nu se vor ține sub sticlă. Sticla care un rol protector, dar picturile în ulei nu au nevoie de acest gen de protecție, pentru că nici praful, nici lumina nu le egradează. De altfel, nici în muzee sau galerii picturile nu se țin sub sticlă. Întreținerea picturilor în ulei este destul de ușoară. Ele pot fi șterse de praf cu o cârpă moale, uscată.
