La adăpostul nopții vântul ne va purta înapoi acasă de Majok Tulba recomandare lectură

La adăpostul nopții vântul ne va purta înapoi acasă – poveste adevărată

La adăpostul nopții vântul ne va purta înapoi acasă este povestea adevărată a autorului. Majok Tulba spune povestea vieții sale. Amintirile din copilărie trebuie să fie vesele, frumoase, însă nu pentru toți e așa. Tulba a avut parte de o copilărie care a încetat brusc, într-un mod extrem de brutal.

Cartea poate fi comandată de pe site-ul Libris. O găsiți la Beletristică, Literatură universală. Și o recomand, chiar dacă e o poveste sfâșietoare și mai dură.

La adăpostul nopții vântul ne va purta înapoi acasă – tristă copilărie

La doar 9 ani, copilăria lui Obinna se încheie în sunetul armelor. Rebelii atacă satele pentru a lua băieții și bărbații.  nevoie de ei în armata lor. Femeile și fetele sunt bătute și chinuite, iar bărbații pe care îi consideră trădători, sunt uciși în văzul tuturor.

Obinna și fratele său, Akot, sunt urcatți într-un camion și luați de lângă familie. Adică mama și bunicii, tatăl a fost ucis cu sânge rece de alt copil, bărbat în devenire, se credea el.

Drumul spre tabără în condiții inumane

Pe drum, se mai opresc în câteva sate, unde ritualul de strângere a băieților necesari în armata rebelă, se repetă. Camionul cu care parcurg drumul este o vechitură, iar șoferul este extrem de agresiv. Acest lucru, împreună cu frica, îl fac pe Obinna să vomită pe pantalonii Căpitanului. Suficient motiv pentru ca Obinna să fie snopit în bătaie. Flămând și însetat, departe de protecția familiei, încasează lovitură după lovitură, fără să verse o lacrimă.

Aude oasele cum trosnesc și își dorește doar să fie lângă mama. Mama care i-ar alina durerea, este acum prea departe și neputincioasă. Este aruncat înapoi în camion și merg mai departe. Visează cum ar putea evada, e iute de picior, nici glonțul nu l-ar ajunge. Dar își dă seamă că e imposibil. De abia se poate mișca, cum să fugă…

Frica de a nu călca pe o mină

Noapte o petrec sub cerul liber, cu foarte puțină apă și mâncare. Dorm pe jos și se trezesc mai obosiți decât s-au culcat. Drumul continuă pe jos. Primii din grup sunt cei care îi salvează pe cei din urmă. Pentru că ei dau peste mine, fără să vrea. Din păcate, din ei nu rămâne nimic și nici nu e timp de tânguire. Calcă înainte, nu știe peste ce, nici nu vrea să se gândească și speră doar să fie el primul.

În timp ce unii copii se bucură de copilărie, cea mai bună mâncare, iubirea necondiționată a părinților, alții sunt răpiți de rebeli. Servesc într-o luptă care nu este a lor și pe care nu o înțeleg. Citește cartea, La adăpostul nopții vântul ne va purta înapoi acasă, și descoperă finalul poveștii. Detaliile din carte te vor face să te cutremuri și să fii recunoscător pentru tot ceea ce ai!