Iubire fără sex şi viceversa

Nu toată lumea trăieşte sentimentul iubirii. În schimb, viaţa sexuală trebuie trăită, sub o formă sau alta. Sunt două realităţi din planuri diferite, care nu se intersectează obligatoriu. Că întâlnirea lor este un moment de graţie, aceasta este altă poveste.

Sufletul pereche

Iubirea este sentimentul care te invadează atunci când crezi că ai întâlnit persoana capabilă să-ţi împlinească visurile, ai găsit aşa-numitul suflet-pereche – caracter, aspiraţii, mod de a privi lucrurile, totul vă leagă. În astfel de cazuri, „îl iubesc” vrea să însemne „vreau să trăiesc alături de el”. Când sentimentul este reciproc, imaginea ta, aşa cum ţi-o retransmite partenerul, este cât se poate de flatantă. De aici senzaţia că dragostea te face mai frumoasă, mai bună. Trăiţi mai intens fiecare moment, ieşiţi din propria carapace pentru a descoperi misterul din fiinţa celuilalt. De aici convingerea că iubirea este antonimul egoismului. Nu numai voi doi, lumea întreagă este mai frumoasă, iubirea ideală nu ţine cont de vicisitudinile vieţii, ea ştie una şi bună – împreună la bine şi la rău.

Trupul-pereche

Dorinţa sexuală se bazează şi ea, tot pe compatibilitate, dar de alt gen. Iar trupul-pereche nu se confundă neapărat cu sufletul-pereche. Iubirea platonică este o realitate verificată atât în cazul cuplurilor heterosexuale, cât şi al celor homosexuale – există cupluri stabile şi echilibrate, pentru care sexualitatea nu joacă niciun rol, „trăim ca un frate cu o soră”. Ca să nu mai vorbim despre momentele în care sexualitatea este în pană, fără a afecta dragostea reală dintre cei doi.

Parteneri – de la 1 la infinit

E limpede, spun, la unison, sexologii şi psihologii: o viaţă sexuală activă nu înseamnă automat a fi îndrăgostit(ă). Mecanismul erosului este mult mai simplu: presupune să te bucuri de excitaţia corporală şi psihică. Este un schimb benefic şi pentru unul, şi pentru celălalt; un joc în doi, cu un partener de ocazie sau pe un anumit termen, uneori, cu un partener exclusiv („până când moartea ne va despărţi) – depinde de modul în care îşi proiectează fiecare viaţa intimă: celibat, castitate, parteneri multipli, fidelitate…

Mai intervine şi hazardul – bărbaţii pe care îi întâlneşti, compatibilitatea dintre tine şi ei, luată în ambele sensuri; pe unul îl iubeşti cu tot sufletul, dar din punct de vedere sexual, nu sunteţi pe aceeaşi lungime de undă; altul te lasă rece din punct de vedere sentimental, dar, în pat, între voi există o comunicare extraordinară.

Iubirea care purifică sexul

Pentru unii, dragostea deculpabilizează sexualitatea: sunt victimele ideilor puritane gen „sexul este ceva animalic, este degradant să cauţi plăcerea de dragul plăcerii, să-l transformi pe celălalt în obiect erotic…” Deci actul în sine are nevoie de o justificare înaltă: dorinţa de a avea un copil sau, treacă-meargă, iubirea care te-a invadat.

Categoric, însoţită de dragoste, sexualitatea se învăluie în nobleţea şi puritatea acesteia. Dar de aici şi până la a considera iubirea un soi de „autorizaţie” morală pentru viaţa amoroasă…

Dragostea şi dorinţa sexuală pot fi lucruri distincte. Şi nu trebuie să punem forţat semnul egalităţii între ele, numai pentru că aşa ar fi moral sau mai romantic…

Arta de a iubi

Ca orice altă activitate menită să îţi aducă plăcere – din registrul artistic, să spunem, sportiv, sexul presupune aplicaţie, studiu, pentru a atinge competenţa. La fel, sentimentul iubirii nu reprezintă garanţia împlinirii sexuale. Dimpotrivă, s-au văzut destule cazuri de eşec. Există o întreagă artă a iubirii – să fii capabilă să-ţi doreşti fizic partenerul, să trăieşti bucuriile actului intim, iar toate acestea ţin de competenţa sexuală. Este o artă rafinată, ale cărei taine au fascinat dintotdeauna bărbatul şi femeia. Pentru că a împărtăşit-o şi celorlalţi, în versuri meşteşugite, poetul latin Ovidiu a fost exilat, până la capătul zilelor, la Pontul Euxin. Câţi dintre noi nu ştim numele împăratului care l-a alungat din Roma? Dar despre „Ars amandi” – „Arta de a iubi” – a lui Ovidiu se va vorbi la infinit.

Dacă dragoste nu e, nici sex nu e?