Încă destul de greu de depistat la adulţi, această maladie digestivă ar putea beneficia de noi teste sanguine pentru a confirma diagnosticul.
Intoleranţa la gluten sau maladia celiacă a copilului, se manifestă prin diaree, slăbire, încetinirea curbei de creştere, abdomen balonat. Dacă acest tablou clinic era grav acum 30 de ani, cercetările au progresat şi au putut permite un diagnostic rapud şi un tratament eficace. Acest tratament se bazează în principal pe excluderea din alimentaţie a glutenului, responsabil pentru aceste simptome.
De altfel, maladia celiacă nu este altceva decât o intoleranţă la proteinele (regrupate sub denumirea de gluten) conţinute în semiţele de grâu, secară, orz.
Forme „silenţioase”
Mecanismele acestei maladii sunt complexe, şi încă nu pe deplin elucidate.
Se pare că ar fi cauzată de o reacţie autoinumă, ca şi când organismul ar reacţiona contra lui însuşi. Rezultatul: mucoasa intestinală se atrofiază ca şi când ar fi fost răzuită. Ea nu mai poate absorbi în acest caz nutrimentele (glucide, lipide, proteine) vitamine şi oligoelemente provenite din alimentaţie. De aici apare oboseala, pierderea în greutate, asociate frecvent cu diaree. Aceste simptome nu se regăsesc la adult decât în proporţie de 20%. Descoperirile recente prin teste serologice specifice (analiză de sânge) au permis punerea în evidenţă a formelor atipice, total silenţioase. Studiile epidemiologice care utilizează aceste teste au demonstrat că în Franţa un adult din 388 este atins de această boală.
Diagnosticul clinic, confirmat de un examen serologic şi biopsie intestinală nu sunt uşor de realizat. În majoritatea cazurilor, manifestările nu evocă o patologie intestinală. Se poate întâmpla ca afte repetate, căderea părului, sterilitate, tulburări de ciclu menstrual şi manifestări neurologice (migrene, crize de epilepsie) să ascundă o maladie celiacă. Diagnosticul se pune adesea în caz de anemie cronică de origine necunoscută, în timp ce ea poate fi cauzată de o proastă absorbţie a fierului. Simptomele pot semăna cu cele ale unei colopatii funcţionale.
De cele mai multe ori pacienţii ajung în cabinetul de gastro-enterologie prea târziu, când tulburările metabolice sunt deja prezente, şi leziunile intestinale importante.
Riscul pe termen lung este apariţia osteoporozei şi fracturi osoase, datorate unor carenţe în absorbţia calciului şi a vitaminei D. În rare cazuri poate apare o tumoră numită limfom intestinal, când prognosticul este foarte grav.
Factori de risc
Persoanele care prezintă risc de îmbolnăvire sunt persoanele care au în familie cazuri de intoleranţă la gluten, persoanele bolnave de maladia trizomică, diabeticii insulino-dependenţi, fără a uita de purtătorii de dermatită herpetiformă. Această leziune cutanată, responabilă de leziuni veziculare şi mâncărimi, este asociată în 75% din cazuri de maladia celiacă.
Tipică sau atipică, maladia celiacă nu are decât un singur remediu: regimul alimentar strict, fără gluten. Eficacitatea este sigră, deoarece intestinul capătă un aspect normal şi o funcţionare corespunzătoare după un an.
Acest regim solicită multă voinţă din partea pacientului.
