Prejudecăţi: „Femeia satisfăcută nu caută aiurea”
Un alt factor de risc în viaţa conjugală – satisfacţia/insatisfacţia sexuală – este expediat, de regulă, scurt: dacă partenerul de acasă le oferă o viaţă sexuală la înălţimea aşteptărilor lor, femeile sunt mult mai puţin tentate să „calce strâmb”. Iar când tentaţia apare, îi opun rezistenţă cu mai multă convingere.
Prejudecăţi – conchide studiul amintit. Sexul matrimonial la timp şi în termeni de performanţă are prea puţină importanţă, atâta vreme cât relaţiile feminine extraconjugale sunt, întâi de toate, o chestiune de suflet, iar sexul, pentru ea, vine abia pe locul doi!
Fantasmele, trădarea nevinovată!
Prieteni, vedete sau, şi mai incitant, necunoscuţi transformă un cuplu cuminte în soţi adulteri. Mai frecvent … în vis decât în realitate, relevă anchetele de specialitate. Este fantasma erotică: într-un acces de bigotism. Evul Mediu o considera la fel de condamnabilă ca şi fapta reală; în timpurile noastre moderne, ea este analizată ştiinţific şi acceptată ca atare.
Ce îi uneşte: Toată lumea are fantasme erotice. Ele se conturează în adolescenţă, o dată cu primele emoţii sexuale. La acest capitol, bărbaţii şi femeile au, în mare, gusturi comune: 7 persoane din 10 fantazează în jurul unei relaţii – surpriză! – cu partenerul legal. Mai puţini sunt cei care declară că, în visele lor erotice, săvârşesc râvnitul păcat împreună cu prieteni, vedete, necunoscuţi.
Ce îi desparte: Ele au , în genere, fantasme tandre, romantice. Uneori, visul este un viol. Este un fel de a spune : „Simt plăcere, dar împotriva voinţei mele”. Pentru ei, noţiunea de „sex pentru sex” este mult mai prezentă.
Nimic nou sub soare!
- Acum 20 de ani
Anii ´90 – barometrul infidelităţii pe mapamond indică: 42,2% dintre femeie şi 45,8% dintre bărbaţi admit că au avut o relaţie extraconjugală. Aproape jumătate din populaţia legată prin legământul sacru şi/sau civil este sperjură!
Ei, nu chiar – retractează autorii statisticii menţionate -, este o chestiune de terminologie: prin „relaţii extraconjugale”. Au fost definite nu doar aventurile sexuale, ci şi relaţiil „pur emoţionale”, aşa-zisele iubiri platonice. Cele dintâi sunt specialitatea bărbaţilor, zona lor de performanţă. Cele din urmă sunt terenul predilect al femeilor.
- Şi după 20 de ani
2011 – Peste o treime din salariaţii din Europa mărturisesc că au avut o relaţie „ la birou”; 25% dintrei cei intervievaţi spun că nu au flirtat niciodată la locul de muncă, dar, şi pentru ei, ipoteza rămâne seducătoare. În fruntea sondajului se plasează englezii şi irlandezii, cu 43% „DA”. Francezii sunt mai la coada listei. Normal, spun analiştii psihologiei sociale, într-o săptămână de lucru de numai 35 de ore, petrec mai puţin timp la birou!
Statisticile autohtone pe această temă fierbinte ne lipsesc.
Ne putem încrede însă în opţiunea pro-europeană a românilor.
Excepţia care confirmă regula: femeile „bărbate”
„Dacă dragoste nu e, nimic nu e!” Este deviza majorităţii feminine care îşi asumă adulterul. Minoritatea care confirmă regula este adepta sexului sportiv: 1,8% dintre infidele declară că au întreţinut relaţii intime „la rece”, fără urmă de implicare afectivă.
Eu sunt de parere ca femeile (majoritatea) inseala atunci cand partenerul e prea rece cu ele si nu le mai acorda atentie.
Si mai cred ca o femeie inseala atunci cand simte ceva pentru cel cu care decida sa aiba o relatie sexuala.
Femeile merg pe partea afectiva, pe barbati ii intereseaza doar actul in sine.
Si intr-un caz si in altul nu pot sa inteleg cum se ajunge la astfel de situatii si de ce oamenii aia nu pun punct inainte de a incepe o alta relatie, fie ea aventura sau nu.