Merge ariciul prin padure
nacajit si cocosat
ca de-atata salbaticie,
saracul, s-a saturat
-Animalele d’acilea
De atata comoditate
Au chelit pe nesimtite
Si pe burta si pe spate.
Zic ca n-o sa fie baiuri
Ca e Mai si ca e cald
Altele sunt mai ciudate
Inca nici n-au observat
Trece o zebra sperioasa
Fara nici un fir de par
Si se misca chelioasa
Dupa-o tufa de ienupar.
Ursul brun e alb ca creta
Zice ca s-a si bronzat
Ca blana-l dezavantajeaza
Si acum e mai barbat.
Leul, regele padurii
Urla aprig la un miel
Sa ii caute coroana
Cazuta fiindca e chel.
Uite-un iepure cum sare
Vesel catre un izvor
Cand se vede fara blana
O ia iute la picior.
Vulturul, plesuv de veacuri
De sus rade fara oprire
– Ce spectacol, ce costume
Ce buna asemuire !!!
Un camil inalt si tantos
Fara nici un strop de blana
Il priveste pe arici
-De ce-ti faci tu viata amara
De ce tii cu dintii oare
De atatea ace-n spate
Ca-n moda de anul asta
Nu porti plete lasate?
Sta ariciul si se uita
Drept spre marele camil
Isi ridica coada groasa
Si se intoarce el putin
Se indreapta catre-o stanca
Unde scrie cu un ac
Ca sa stie lumea-ntreaga
Cate azi s-au intamplat:
“Toti cati stau aici cu mine
In padurea milenara
Au o singura traire
Sa-si apere blana rara.”
Cand se-apropie camilul
Si citeste ce e scris
Ii da una cu copita
Si ariciul e ucis.
Mazgaleste cu copita
Peste ce a scris ariciul
“Daca nu esti de al nostru
Mai bine sa-ti taca pliscul”
Autor: Intelepciunea populara.
