La români, s-a dezvoltat tot mai mult ideea că e rușine să întrebi sau să ceri detalii/informații. Așa am fost crescuți, așa am fost educați, să nu punem întrebări, să nu vorbim neîntrebați. Din păcate, această cultură e greșită. De prea multe ori am rămas cu semne de întrebare, am plecat cu multe întrebări la care nu am avut curaj să cerem răspunsuri.
Unora li se pare sub demnitatea și/sau mândria lor să întrebe dacă ceva nu știu, dacă ceva nu le este clar. Ne e rușine să întrebăm pentru că ni se pare că ceilalți ne vor considera inculți, să nu zic proști.
Cu timpul, am învățat să întreb, la început cu jenă și groază, mai apoi cu tot mai multă curiozitate. Consider că e mai important să întrebi și primești răspunsuri la nelămuririle tale decât să pleci cu o impresie greșită. Nu le putem știi pe toate, nu avem cum, și atunci lucrurile pe care nu le știm, le putem afla doar întrebând. Uneori întrebând putem afla mult mai multe lucruri, putem cunoaște oameni noi, ne putem face prieteni.
Nu avem răbdare cu copilul, să-i explicăm tot ceea ce ne întreabă, uneori îi răspundem doar ca să scăpăm de el și nu e bine. Pentru el, noi reprezentăm un fel de zeu care le știe pe toate și de la care are pretenții. Atunci când un copil ne întreabă ceva și nu știm să-i răspundem, îi spunem doar ”nu e treaba ta”, nu trebuie să ne fie rușine nici în fața copilului să recunoaștem că nu știm și să încercăm împreună să căutăm răspunsuri. Așa vom afla lucruri noi, atât noi, adultul, cât și el copilul, vom petrece timp împreună cu copilul, iar copilului nu îi va fi rușine sau groază să întrebe atunci când va avea o nelămurire.
Doar întrebând putem afla mai multe legat de ceea ce ne interesează sau de ceea ce nu știm, încă.
De obicei, când îmi este ceva neclar, pun întrebări. Îmi place să știu, să am informația completă. Rușine? Deloc! Rușine este când un om nu știe, nici nu întreabă, dar se comportă ca și cum ar ști; asta este rețeta sigură e eșecului. Știi cum se spune: informația înseamnă putere.
Da, cred că mai urât este când te pretinzi că le știi pe toate, când de fapt nu știi mai nimic.
Este foarte important sa punem intrebari si sa cerem toate informatiile de care avem nevoie. Nu prea puneam intrebari, cred ca din timiditate, sau nici nu stiu. Daca stau bine sa ma gandesc, tata ne indemna mereu pe mine si pe fratele meu sa punem intrebari daca avem neclaritati. In mintea mea de copil, ma gandeam ca poate intrebarea mea nu e una tocmai inteligenta si colegii vor rade de mine. M-am educat intre timp, sau am crescut, sau m-am maturizat, cert este ca imi place sa intreb, am invatat ca am dreptul la informatie si nu prea raman cu nelamuri. 🙂