Cum putem fi elegante cu adevărat?

Eleganţa, este un „summum”, un tot: îmbrăcăminte, expresie, mers, gest, comportament! Ea emană din interiorul nostru, care trebuie să fie limpede, curat, bine hrănit, fizic şi spiritual, cu inteligenţă, înţelegere, bunătate, demnitate, seriozitate, voie bună şi un grad ridicat de umanitate, dar şi cu bun gust.

Eleganţa poate consta dintr-o îmbrăcăminte sofisticată, cu mătăsuri, blănuri şi bijuterii pretenţioase, dar şi dintr-un „ce” nedefinit, care nu implică neapărat o mare cheltuială de bani şi materiale, dar care are o linie, o culoare, o croială, un „şic” cu toate că ţesătura este ieftină, dar armonizată perfect cu tipul, vârsta, trupul, mişcarea şi culoarea tenului persoanei în cauză.

Femeia va cunoaşte, prin intuiţie (sau poate printr-o cunoaştere perfectă a calităţilor şi defectelor pe care le are), ceea ce o „prinde” scoţându-şi în valoare cu un gust nedesminţit, ceea ce are mai de preţ, acoperind ceea ce nu e necesar să se vadă, sau pur şi simplu fiind ea însăşi, naturală, vie, proaspătă şi firească.

A şti să acorzi moda, linia, cu ceea ce ţi se potriveşte, acesta este secretul de a fi bine îmbrăcată.

Atunci când suntem scunde şi slabe, nu vom umbla cu pantofi cu tocuri foarte joase, şi nici nu ne vom face rochii strâmte, ca să ne reliefăm slăbiciunea, ci vom purta tocuri mai înalte, sau foarte înalte, dacă le suportăm, ori pantofi cu talpa plată, dar care să ai aibă interiorul înalt, ortopedici pentru serviciu.

Culorile vestimentaţiei pot fi vii sau pastelate. Fusta nu trebuie să fie prea scurtă, peste bluză sau corsajul rochiei un bolero scurt cu mâneci ample; rochia va fi cu falduri ca să îngraşe. Jerseul poate fi dintr-o lână mai groasă, coafura mai înaltă, dar proporţionată.

Dacă suntem scunde şi grase, nu vom purta nici rochii prea strâmte nici prea ample, corsajul şi fusta vor fi în aceeaşi culoare, care va da lungime (culori contrastante, „taie” din înălţime), pardesiul va avea godeuri, dar nu va fi prea larg, bluzele sau corsajul cu decolteu, va avea un volănaş încreţit, rochiile tricotate vor fi două piese, de culaore uni, dintr-o lână subţire.

Dacă sânii sunt mai voluminoşi, nu se vor purta bluze sau pulovere de culoare deschisă şi nici mâneci chimono, ample. Imprimeurile rochiilor nu vor fi cu desene mari (frunze, flori, figuri geometrice) şi nici dungi orizontale, ci verticale sau vor avea desene mici.

Vom adapta moda la realitate, adică la linia trupului fiecăruia din noi, la vârsta, chipul, culoarea tenului şi a părului, la talia şi trăsăturile noastre.

Se cere armonie, adică întreg ansamblul vestimentar să facă tot, să nu se desprindă separat, să nu frapeze prin stridenţă, banalitate, dezacord coloristic. Nu se vor purta zorzoane ci un lanţ, un medalion de calitate sau, vara, cercei asortaţi cu rochia, fantezie, un colier de mărgele la culoare.

Vara, la plajă, rochiile de in, care se dezbracă uşor, cu nasturi, decoltate, fără mânecă sau seara din voaluri vaporoase, sunt feminine şi elegante, cu o sanda asortată.

Pentru cele ce nu avem venituri mari, nu sunt necesare prea multe rochii, care şi aşa se demodează repede, ci doar 2-3 care să fie elegante şi pe care să le purtăm cu plăcere.

Cel mai simplu este, atunci când nu avem multe posibilităţi, să păstrăm linia clasică, ce nu se demodează repede şi căreia îi facem ajusătirle de rigoare, conform noii mode, mai ales când materialul este de calitate.

Un decolteu nou, un „amănunt” la gât, la corsaj sau la mânecă, un pliseu, un volănaş, un voal care este colorat mai frapant sau pal, o floare articială pe umăr, un colier de perle, toate pot da eleganţă şi aduce o notă de cochetărie şi bun gust.

Atunci când suntem „rotunjoare” dar mai înalte este bine să preferăm rochii două piese, dar amândouă în aceeaşi culoare, desenele materialelor să aibă linia verticală, jacheta să fie potrivit de lungă, talia nu prea sus. Când talia nu este suficient de subţire o vom ascunde sub un corsaj bluzat sau cu tivul plisat. Când şoldurile sunt prea înguste, câteva fronseuri pe şold, le dă o formă mai elegantă şi mai feminină, o linie în general franţuzească.

Gâtul lung poate fi acoperit de gulere înalte sau răsfrânte, ori cu un decolteu rotund , pe gât. Gâtul scurt pare mai lung cu un decolteu mai mare, fie „en coeur”, fie rotund.

O persoană grasă va părea mai puţin grasă cu un decolteu mai mare şi, dacă are braţe groase, le va acoperi cu mâneci strâmte de voal.

Braţele prea subţiri se pot face „invizibile” sub mâneci ample, cu falduri, croite dintr-o bucată, chimono sau cusute pe umăr.

Persoanele slabe şi foarte înalte vor purta materiale care au ţesătura mai groasă şi mai plină, jerseuri groase, linii ample, cu falduri bogate, pardesie trei sferturi, care scurtează, rochii nu prea largi.

Coafurile nu vor fi înalte, ci cu volum lateral, corsajele rochiilor şi jachetelor vor fi „bluzate”. Pantofii vor fi cu tocuri joase, imprimeurile mari, în culori deschise care să mărească volumul. Rochiile vor fi în întregime plisate, sau cu un volan mare plisat.

Cum mergem?

Vom păşi pe vârfuri, uşor. Obiceiul de a călca pe tocuri este bărbătesc şi zdruncină corpul.

Se va evita mişcarea lascivă, sau mersul care zdruncină bustul. Coloana vertebrală va fi dreaptă, ţinută demnă, bărbia înainte, mişcările vor fi în unghi, nu ţepene.

Se va face exerciţiu acasă, păşind cu o greutate pe cap, în linie dreaptă, care dă ţinută şi eleganţă chiar celor mai simple şi mai nepretenţioase femei. Ţărăncile care mergeau la târg cu coşul pe cap, plin, aveau o ţinută maiestuoasă.

Nu se vorbeşte tare, nu se râde zgomotos, nu se fumează, mai ales pe stradă, nu se aleargă şi nu se răspunde la insolenţa bărbaţiilor.

În metrou, în tramvai sau în autobuz, vom evita orice fel de riposte; nervozitatea şi limbajul puţin ales al unor călători certaţi cu educaţia ne pot influenţa buna dispoziţie a unei zile întregi.

Vom fi politicoase, binevoitoare. Nu avem nimic de pierdut, doar de câştigat.